Pedepsite de sistemul de învăţământ pentru că sunt oarbe. Mărturia studentelor nevăzătoare. Ce spune preşedintele CNCD
0
„Descurcaţi-vă, dacă aţi vrut la facultate!“. Acesta e îndemnul pe care îl primesc trei studente nevăzătoare, care au avut curajul să creadă că se poate. Mariana, Mădălina şi Maria sunt studente la Facultăţile de Litere şi Limbi Străine ale Universităţii Bucureşti şi au decis să rupă tăcerea şi să vorbească despre obstacolele şi piedicile puse chiar de profesorii Universităţii.
Fetele nu-şi doresc decât ca legea să fie respectată, să aibă acces la cursuri, să poată utiliza tehnologia asistivă şi să-şi poată prezenta lucrările la seminarii în mod accesibilizat. „În primul an de facultate mă descurcam cât de cât, dar anul acesta vederea mea a slăbit din ce în ce mai mult. Mi-a fost greu la examene pentru că eu nu am făcut şcoală specială şi nici nu ştiam despre sistemul audio. Eu nu îmi cunoşteam drepturile şi nu ştiam că facultatea trebuie să fie accesibilizată. Îmi era foarte greu la avizier, să citesc diferite informaţii, despre bursă, de exemplu. Unii profesori au fost înţelegători, în timp ce alţii nu pricepeau foarte bine problema mea sau nu voiau să ne dea acea oră în plus pentru rezolvare, la examen. Îmi doresc să existe în facultate un sistem audio sau în sistem Braille, să avem acces la informaţia necesară. Îmi doresc să putem primi cursurile pe e-mail“, arată una dintre studente.
„Descurcaţi-vă, dacă aţi vrut la facultate!“
Cazul celor trei studente a fost adus în atenţia publicului de Adriana Săftoiu, deputat PNL, care de mai multă vreme încearcă promulgarea unei legi de recunoaştere a limbajului semnelor ca limbă oficială, o lege care ar trebui să faciliteze accesul la educaţie al persoanelor nevăzătoare. „Am discutat cu toate trei, cu un sentiment acut de ruşine faţă de ceea ce li se întâmplă: dispreţ, discriminare, lipsă de umanitate. Le e greu să ţină pasul la cursuri, fără minimum de facilităţi care, peste tot în lume, nu sunt o pomană, ci instrumente fireşti. Nu li se permite să înregistreze cursurile, ca să poată ulterior să le transcrie folosind tehnologia asistivă. Nu au suport electronic pentru cursuri, ca să le poată folosi pe laptopurile adaptate dizabilităţii lor. Cum nimeresc sala de curs? Nici o încăpere nu e marcată în sistem Braille. Bâjbâie pe holuri, sperând să găsească pe cineva care să nu facă mişto de ele. Sunt fericite când găsesc o secretară dispusă să le citească orarul de la avizier. Sunt fericite când găsesc un profesor dispus să le sprijine cu suport audio pentru cursuri. (...) Faptul că sunt oarbe are un amar avantaj: nu-şi pot vedea persecutorii“, a scris Adriana Săftoiu pe pagina ei de Facebook.
Aceasta subliniază că este revoltător că o instituţie de învăţământ superior nu respectă drepturile omului şi că nu înţelege „lipsa de umanitate“ a profesorilor care nu le permit să înregistreze cursurile. „Poţi avea chiar şi un singur student cu dizabilităţi şi ai obligaţia să îi facilitezi drumul spre cunoaştere, spre învăţare, tu, ca instituţie. Cum să îi încalci şi să îi limitezi dreptul la studii superioare?
Mi-au spus că unii profesori le ajută, dar restul le-au discriminat şi le-au abuzat. Nu înţeleg lipsa de umanitate şi de sensibilitate a profesorilor. E un gest de normalitate să laşi studentele nevăzătoare să înregistreze sau să le oferi cursul printat“, arată deputatul PNL.
În trecut a existat o înţelegere umană
Decanul Universităţii Bucureşti, prof. Mircea Dumitru, a declarat că este la curent cu acest caz şi că vor exista verificări. „Am vorbit cu decanul şi prodecanul din conducerea celor două facultăţi, iar aceştia au infirmat cele spuse de aceste studente. Vom verifica şi vom încerca să găsim o cale de a rezolva această situaţie. Au mai existat astfel de cazuri în trecut, chiar la Facultatea de Filosofie, unde predau, am avut doi studenţi care au absolvit acum câţiva ani, iar unul dintre ei este profesor la Liceul „Mihai Viteazul“. A existat o înţelegere umană pentru situaţia acestora şi li s-a acordat tot sprijinul“, a explicat acesta.
Experţii din sistem susţin însă că tocmai această „înţelegere umană“, arată că lucrurile nu stau cum trebuie, pentru că, susţin aceştia, legislaţia în vigoare obligă instituţiile de învăţământ să asigure accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilităţi. Accesul la educaţie al acestora nu trebuie să depindă de bunăvoinţa cadrelor didactice, iar faptul că România are cel mai mic număr de studenţi cu dizabilităţi din Uniunea Europeană este o dovadă a nerespectării legislaţiei. „În primul rând, faptul că aceşti tineri sunt la universitate este în sine un fenomen de excepţie. În al doilea rând, pe toate ciclurile educaţionale, obligaţia cade în sarcina instituţiilor de învăţământ de a face accesibile, atât fizic cât şi informatic, cursurile de învăţământ. Ce se întâmplă în realitate este că nici şcolile şi nici universităţile, nu numai că nu ştiu, dar nu au disponibilitatea de a aplica legea. Toţi aceşti copii au dreptul prin lege de a primi suportul cursurilor în limbaj Braille. Din păcate, niciun factor de decizie nu este interesat de această categorie socială. Spre exemplu, acum, Facultatea de Medicină din Iaşi a refuzat înscrierea la examen a unei tinere aflate în scaunul cu rotile, iar ca răspuns i-au transmis că aceştia consideră că dorinţa «pacientei», aşa se exprimă ei, de a absolvi cursurile universităţii «este nerealistă». Lucrurile în maniera asta stau. România a ratificat Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, avem Legea 448/2006 ce prevede obligaţia instituţiilor de învăţământ de a face accesibilă educaţia pentru aceste persoane. Din păcate, la noi, acolo unde aceşti copii reuşesc să «supravieţuiască», este doar din bunăvoinţa profesorilor. Iar acest lucru nu este normal. Situaţia este gravă, pentru că fiecare dintre noi contează“, a declarat Mădălina Turza, preşedintele Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi.
Asztalos Csaba, CNCD: „Să depună plângere“
La rândul lui, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Asztalos Csaba, spune că legea este clară şi că aceste cazuri nu ar trebui să se rezolve la nivelul înţelegerii umane. „Aceste cazuri nu trebuie să funcţioneze la nivelul înţelegerii umane. Există o obligativitate legală, Legea 448, Convenţia ONU în această privinţă instituie clar obligaţia instituţiilor de învăţământ de a asigura accesul la educaţie al persoanelor cu dizabilităţi, iar universităţile ar trebui să le aplice. Mesajul meu, referitor la acest caz, este să se depună o plângere. Orice facultate are obligaţia să asigure accesibilitatea la cursuri pentru persoanele nevăzătoare, inclusiv cele hipoacuzice. Sigur, acum depinde şi de specializare, însă nu înţeleg de ce nu s-ar putea face acest lucru la Litere sau Limbi Străine. Am văzut atitudinea celor de acolo vizavi de cele trei studente şi mi se pare a fi total nepotrivită. Dacă acea declaraţie este veridică, este extrem de grav. Aşteptăm plângerea“, precizează Asztalos Csaba.
80% din persoanele surde adulte (faţă de o medie de 20% în UE), apte de muncă, sunt doar beneficiarii pasivi ai ajutoarelor de stat din cauza lipsei de ajustare rezonabilă în ceea ce priveşte comunicarea în limbajul semnelor
Cum este în alte ţări
Radu Vasile, doctor în matematică şi membru al comunităţii nevăzătorilor, a povestit cum în alte ţări, universităţile sunt obligate să aibă un serviciu destinat accesibilităţii. „Dacă un student nevăzător intră la o facultate, există un centru, un serviciu care ştie ce să facă şi cum să îl ajute pe studentul nevăzător. La noi nu există aşa ceva. Ce face serviciul respectiv? Păi, să zicem că eu am nevoie de cursuri în Braille. Respectivul serviciu are imprimanta Braille şi îmi printează în Braille cursurile de care am eu nevoie. Respectivul serviciu vorbeşte cu profesorii pentru a-i instrui cum să lucreze cu mine, echipează calculatoarele cu softul necesar ca eu să pot să lucrez. La noi, în universităţi, se merge la mica înţelegere şi te bazezi pe bunăvoinţa oamenilor“, a spus Radu Vasile.
„La nivel internaţional, în ultimii 20 de ani, ca practică, fiecare centru universitar are câte un centru de sprijin pentru studenţii cu nevoi speciale: de la studenţii străini, care vin să studieze într-o limbă nouă pentru ei, până la cei în vârstă, cei care au o boală cronică sau cei cu dizabilităţi. O primă măsură la nivel de sistem ar fi ca măcar în marile centre universitare din ţară să existe un astfel de centru de serviciu, de accesibilizare şi de sprijin educational pentru studenţii cu nevoi speciale. Noi am militat ani de zile pentru deschiderea unor astfel de centre şi avem expertiza necesară în acest sens“, a explicat şi Camelia Platt, directorul executiv al Fundaţiei Light into Europe.
Se încarcă comentariile...
