Un gând despre „patriotismul şcolar“ românesc

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cred că cea mai tristă formă de îndobitocire pe care sistemul de învăţământ românesc o poate produce este acel „patriotism şcolar“ naiv pe care mulţi dintre elevii şi studenţii din România îl au faţă de şcoala/liceul/universitatea/facultatea în care învaţă.

Cum se manifestă asta?

E simplu: sunt probleme în instituţia de învăţământ în care studiez? Nu contează, problemele, neregulile şi dezbaterile despre această instituţie publică trebuie să rămână, chipurile, numai şi numai între aceşti pereţi… să nu cumva să audă diverşi „factorii externi interesaţi“ din societate cu ce provocări ne confruntăm sau ce nereguli constatăm! Stricăm prestigiul şcolii, nu alta!

Da, mulţi dintre tinerii noştri au impresia că aşa se rezolvă problemele în ţara noastră: fără presiune publică, deci fără ca cei care conduc instituţiile să răspundă public pentru neregulile pe care le impun sau le tolerează.

Uite aşa, după ce vor ieşi de pe băncile şcolii, aceştia vor fi nişte cetăţeni docili, cuminţi faţă de instituţiile şi politicienii care zi de zi le încalcă drepturile şi le trec cu vederea nevoile.

A nu se înţelege că îndemn la rebeliune, la nesupunere civică. Nu. Îmi doresc însă nişte colegi de generaţie care spun lucrurilor pe nume şi care nu ascund sub preş gunoiul din instituţiile de învăţământ pe care le frecventează.

Ar fi un început, nu credeţi?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite