10 motive pentru educaţie sexuală în şcoală

Mituri despre educaţia sexuală sunt cu duiumul. Le-au interiorizat chiar şi părinţii şi profesorii cei mai deschişi la minte. Vă propun să vorbim despre asta şi să vedem de ce e atât de nevoie de educaţie sexuală în şcoală.

Vinerea trecută am vorbit în faţa a peste 100 profesori de biologie din Bucureşti, la consfătuirea lor generală pentru anul şcolar care începe astăzi. Scopul era să le explic ce face SEXUL vs BARZA, site-ul de educaţie sexuală pe care îl conduc, şi cum îl pot folosi drept resursă didactică pentru lecţiile de anatomie. În timpul prezentării am menţionat că putem corela lipsa educaţiei sexuale din ţara noastră cu natalitatea foarte ridicată la minore (39 la 1000 în România, vs. 10 la 1000 în Germania, de exemplu).

O profesoară din sala a spus că nu crede în această corelaţie. Apoi a zis ceva de „fetele de 10 ani care rămân însărcinate”, făcând aluzie la nişte presupuse „moravuri uşoare” ale acestor fetiţe care duc la faptul că fac copii foarte devreme. I-am explicat că la 10 ani, ele sunt sub vârsta consimţământului potrivit legii din România şi că dacă ajung să fie însărcinate, asta înseamnă că au fost abuzate, iar vina este numai a agresorului.  

Profesoara s-a schimbat la faţă de parcă i-am aprins un beculeţ. Iar mie mi s-a aprins un beculeţ că nu toţi profesorii, dar nici toţi părinţii nu ştiu de ce este aşa de necesară educaţia sexuală în şcoli.

De unde, aşa, de început de an şcolar:

10 motive pentru educaţie sexuală în şcoală

1.      Pentru că educaţia sexuală îi fereşte pe copii şi tineri de abuzuri sexuale. Când un copil ştie că urechea lui se numeşte „ureche”, îţi poate spune că s-a lovit la ureche. Când ştie că piciorul e „picior”, îţi poate spune că X colegă l-a lovit cu piciorul. Dar mulţi copii şi adolescenţi nu ştiu despre organele genitale decât că sunt „acolo jos” şi că e „ruşine”. Nu au la ei uneltele lingvistice necesare pentru a povesti că au fost victimele unui abuz sexual. Nici măcar nu ştiu dacă au voie să vorbească despre ceva „ruşinos”, despre care nu vorbim de obicei şi la care au luat parte (chiar dacă a fost fără voia lor). „Penis”, „Vulvă”: educaţia sexuală vorbeşte clar despre toate părţile corpului – pentru că sunt nişte părţi ale corpului ca oricare altele - şi îi ajută pe copii şi tineri să poate facă asta.  

2.      Pentru că educaţia sexuală ţinteşte să facă din nişte persoane tinere care nu ştiu cum să aibă grijă de sine însele, persoane responsabile care merg la medic. Revenim, dacă nu ştii nici măcar cum se numesc organele tale genitale, cum să fii OK cu a merge la ginecolog/urolog/androlog. Ţi-e teamă să mergi pentru că „e ruşine”, ţi-e teamă să mergi pentru că ştii că nu vei putea purta un dialog cu medicul. Dacă au cunoaştere, tinerii au mai multă încredere în sine să se descurce într-o situaţie ca mersul la medic şi amână mai puţin vizita medicală.

3.   Pentru că educaţia sexuală îi ajută pe tineri să aibă puterea să spună NU.  „Dă-i şi lu’ mamaia un pup” când puştoaica n-are chef de dat „pup” dar aşa e „frumos”, certatul şi culpabilizatul copilului când refuză să dea acel pup: toate astea nu sunt deloc moduri bune în care îl poţi învăţa pe-un copil ce este autonomie corporală. Nu mulţi tineri (şi mai ales nu multe fete) ştiu cu adevărat că pot decide singuri ce fac cu corpul lor, dacă să facă sex, cu cine să facă sex, cum să facă sex. Educaţia sexuală le spune fix asta: că ei decid.

4.   Pentru că aş aproxima că cel puţin 80 % din fetele şi băieţii pe care i-am întâlnit la workshopuri SEXUL vs BARZA cred că fetele urinează prin vagin. Disclaimer: nu, fetele nu urinează prin vagin.  Nici dumneavoastră nu ştiţi despre ce vorbesc? Puteţi vedea clipul acesta:

5.   Pentru că educaţia sexuală ajută la spargerea preconcepţiilor şi creşterea nivelului de acceptare pentru persoanele transgender, intersexuale, lesbiene, gay, bisexuale sau asexuale. În plus, tinerii LGBTIA sunt aici, printre toţi ceilalţi, şi au la fel de multă nevoie de ajutor.

6.    Pentru că vârsta medie pentru începerea vieţii sexuale în România e 15 ani şi jumătate (potrivit acestui studiu UNICEF), iar elevul de liceu de la dumneavoastră din casă/clasă probabil deja a făcut sex, sau e aproape să facă asta şi are nevoie de toate informaţiile ca să fie în siguranţă.

7.     Pentru că nu-i încurajăm pe tineri să facă sex şi nu le zicem cum să facă sex, ci le explicăm cum să fie în siguranţă DACĂ fac sex şi atunci când fac sex. Şi cel mai probabil vor face sex (vedeţi mai sus).

8.   Pentru că NU, tinerii nu-şi vor începe viaţa sexuală mai devreme din cauza educaţiei sexuale, din contră, mai târziu! (Vedeţi în acest studiu UNESCO, pagina 10)

9.     Pentru că dacă îi întrebi pe adolescenţi cum sunt fetele şi cum sunt băieţii, vor perpetua stereotipuri de gen. Vreau să citez din ce au zis tinerii într-un workshop pe care l-am ţinut acum două săptămâni. Fetele sunt „elegante, sensibilie, încăpăţânate, timide, stresante, bune în bucătărie, invidioase, indecise, frumoase, delicate, fiţoase, atente, naive, ciudate”. Băieţii sunt „şmecheri, perverşi (le place sexul), orgolioşi, bătăuşi, bădărani, mândri, sportivi, generoşi, forţoşi, superficiali, modeşti, curajoşi, mincinoşi, protectori”. Cu viziuni despre băieţi „curajoşi” şi fete „timide” nu vom avea prea curând egalitatea în plan social pentru femei şi bărbaţi.

10.  Pentru că nici dumneavoastră n-aţi avut parte de educaţie sexuală la şcoală. Mulţi dintre adulţi nu vorbesc deloc cu adolescenţii şi copiii lor despre astfel de teme, alţii au dificultăţi foarte mari în a o face. Pentru asta există în alte ţări educatori specializaţi pe educaţie sexuală. În Germania, ei se numesc „Sexualpädagoger“ şi se pot specializa în domeniul acesta la facultate sau prin cursuri speciale. În română s-ar numi în traducere liberă „pedagogi pe teme de educaţie sexuală”.

Ce ziceţi, v-am convins că e nevoie de ei în şcoli? 

Vă invit să vă spuneţi părerea în comentarii.

O versiunea a acestui articol a apărut şi pe garbo.ro.