Exemplu de manual despre cum moare capra vecinului în circul licitaţiilor cu manuale. Autori: nişte re-petenţi

Mai ţineţi minte cum a argumentat Guvernul întârzierea investiţiilor publice? Chiar premierul Victor Ponta s-a plâns că mai marile sau mai micile achiziţii sunt contesate şi re-contestate, practică prin care cei „interesaţi“ blochează proiectele. Cred că asta s-a întâmplat şi în telenovela cu accente de circ a licitaţiilor pentru manuale şcolare, a căror achiziţie a întârziat, iată, aproape un an.

Pentru început, două definiţii:
-        Petenţi sunt cei care depun petiţii, inclusiv pentru a contesta rezultatele unei licitaţii.
-        Re-petenţi sunt petenţii care depun de mai multe ori (re-depun) petiţii, inclusiv pentru a contesta (re-contesta) rezultatele unei licitaţii.

Licitaţia pentru manualele digitale din şcolile româneşti a fost un lung şir de scandaluri şi contestaţii (telenovelă, uneori cu accente de circ) în urma cărora par să fi câştigat re-petenţii.

Iată şi trailer-ul telenovelei:

** Asocierea Akademos Art + Stand Agenţie Difuzare Carte, ultima contestatară a licitaţiei la Curtea de Apel Bucureşti, este respinsă din start de la prima evaluare;

** În urma unei prime contestaţii, asocierea dintre editură şi agenţia de difuzare de cărţi se clasase pe locul 6, chiar dacă preţul pe manual era aproape dublu faţă de primii câştigători, şi anume 7,30 lei pe unitate (faţă de 4,65 lei pe unitate oferit de primul clasat), iar punctajul pe calitatea manualelor era cel mai mic;

** După prima încercare, urmează o nouă contestaţie, iar asocierea Akademos Art + Stand Agenţie Difuzare Carte este scoasă din nou dintre câştigători şi înlocuită cu alţi codaşi, cu un preţ încă şi mai mare, dar cu un punctaj pe calitate sensibil mai bun;

** Supăraţi fiind (vorba cântecului, „Doamne, iarăşi supăraţi“), oamenii de la editura asociată cu difuzorul de carte au atacat licitaţia la Curtea de Apel Bucureşti. Practic, s-au transformat în re-petenţi), înaintând o nouă petiţie de contestare, disperaţi că licitaţia fusese deja adjudecată, contractele semnate şi manualele distribuite în şcoli.

** Ştiaţi, nu-i aşa, că la licitaţiile pe bani publici reducerea costurilor şi preţul cel mai mic sunt criterii esenţiale de atribuire? Ei bine, editura şi distribuitorul de carte au insistat să blocheze toată licitaţia, tocmai pe motiv că preţurile celorlalţi erau prea... mici.

** Totuşi, Curtea de Apel Bucureşti a acceptat în parte, pe 26 martie, sesizarea asocierii Akademos Art + Stand Agenţie Difuzare Carte şi a scos din joc un participant care se afla pe locul 3, iar nu ultimul clasat. Acest lucru nu înseamnă că Akademos + Stand Agenţie Difuzare Carte va fi acceptată, ci doar că se confirmă sistemul de încurcat licitaţiile din România, deplâns chiar de conducerea Guvernului.

Cu ce s-a ales Akademos + distribuitorul de carte prin blocarea distribuirii manualelor deja câştigătoare? Aţi ghicit: cu satisfacţia exclusivă că moare şi capra vecinului!

În prezentarea filmului, nu trebuie uitat că avem de a face, la acest re-petent, cu un Stand Agenţie Difuzare Carte, adică un distribuitor, un manipulator de marfă, care a ajuns să decidă asupra educaţei copiilor.

Aţi mai auzit ca distribuitorii de bere să decidă cum e făcută berea, show room-urile auto să se amestece în construcţia motoarelor sau ca vânzătorii de la tarabele de ziare să fie publisheri, editori?
Uite că la manuale se poate ca distribuitorul să fie specialist în conţinut educaţional…

În cadru mai larg, acest caz este un exemplu de manual care îi dă dreptate premierului: a devenit un fel de normă ca orice perdant să se răzbune pe comisia de licitaţii şi pe ceilalţi competitori, prelungind la nesfârşit procedurile prin contestaţii şi procese.

Aşa s-a ajuns şi aici (ca şi în cazul proiectelor mari, de infrastructură spre exemplu), ca noile manuale să nu fie gata la începutul anului şcolar 2014-2015, iar acum să se rediscute folosirea lor chiar şi după semnarea contractului şi distribuirea manualelor în şcoli.

Când vom şti ce manuale sunt bune pentru anul şcolar 2014-2015, în 2016?

În acest caz, asistăm la situaţia inedită în care licitaţia nu mai e decisă în comisia de specialitate, ci într-o instanţă comercială, astfel că decizia este luată pe chestiuni de procedură juridică, nu pe fond, adică nu pe componenţa ofertei care va ajunge la elevi, ci pe "zmecherii" avocăţeşti.

Situaţia e întâlnită la zeci de licitaţii din România.

Până la această oră, un singur for din România încă nu a fost solicitat să judece licitaţia la manualele digitale, şi aceasta este Curtea Constituţională, dar – cine ştie – poate că o editură nemulţumită va ajunge să găsească şi ceva neconstituţional în derularea procedurii şi va ajunge până la CCR.

Mai rămân, ulterior, Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Tribunalul Penal Internaţional de la Haga. Dar cum procesele internaţionale durează mult, la vremea la care copiii actualilor elevi care aşteaptă manualele vor fi în clasa întâi, abia atunci se va şti care manuale sunt valabile…

Deocamdată e clar că, până la motivarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti şi la clarificarea paşilor de urmat în continuare pot trece şi trei, şi cinci, şi mai multe luni de zile, ceea ce înseamnă că anul şcolar actual se va finaliza şi şcolile tot nu vor şti care este finalitatea licitaţiei manualelor digitale şi cum se va proceda legal în urma deciziei instanţei.

A trecut un an pentru a derula o licitaţie pentru manuale care trebuiau să intre în şcoli la începutul anului şcolar 2014-2015. Oare în următorul an şcolar se va şti clar cu ce manuale se va lucra la clase, că tocmai s-a mai lansat o licitaţie pentru manuale digitale?

De fapt, se prea poate ca la acest circ cineva să ceară din nou „bis“, reprezentaţiile să se joace în prelungiri şi, astfel, să prindem şi următorul an şcolar fără manuale.