„Denunţătorul perfect“: uite-l, nu-i

Un caz aparte din istoria în desfăşurare a anchetelor DNA a adus în prim-plan (şi) un denunţător implicat în marile scandaluri de corupţie care bântuie România la această oră.

Denunţătorul „Gabi Marin“ din referatele DNA - un nume pe care presa l-a identificat de nenumărate ori cu al patronului Omnilogic, Gabriel Marin - apare şi în dosarul EADS-Microsoft, dar şi în scandalul e-Romania în care principalul combatant este chiar Gabriel Marin şi compania sa, Omnilogic.

Timp de nouă luni de zile (mai exact, după denunţul din 7 ianuarie 2015), toată lumea din spaţiul public al României a... „ştiut“ că Gabi Marin este nimeni altul decât bossul de la Omnilogic.

Asta pentru că foarte multe date converg în direcţia Omnilogic, inclusiv contactele şi contractele implicate în denunţuri.

Aşadar, totul era relativ clar până în data de 30 septembrie 2015 când un comunicat oficial al companiei Omnilogic, publicat şi pe site-ul acesteia, face anunţul-şoc:
„Persoana care apare în documentele oficiale DNA fie sub pseudonimul «Marin Gabi» sau în alte documente chiar «Marin Gabriel» (şi care a apărut sub acelaşi pseudonim şi ca denunţător principal atat în afacerea achiziţiei de licenţe Microsoft de către Guvernul României în perioada 2002-2009, cât şi în dosarul EADS, recent deschis) NU are nimic de a face cu dl Gabriel Marin, Director General Omnilogic“.

Întrebarea care se ridică este de ce i-a luat companiei Omnilogic aproape un an de zile de la începutul apariţiilor media savuroase cu relatările lui Gabi Marin până să „descopere“ că acest denunţător - Gabi Marin - nu e, de fapt, patronul Omnilogic?

Ce a intervenit între timp de a făcut ca această asociere dintre cele două nume să fie inacceptabilă şi periculoasă?

Până la această oră, suspiciunea că Gabriel Marin de la Omnilogic face parte din grupul select al denunţătorilor de lux alături de Claudiu Florică, Dinu Pescariu sau Dragoş Stan a rămas vie în lumea cunoscătorilor, chiar şi (sau, poate, mai ales) după transmiterea comunicatului Omnilogic.

Faptul că ultimii trei au scăpat de urmărirea penală în dosarul Microsoft pentru bunele lor dezvăluiri nu poate fi decât încurajator pentru denunţătorul Gabi Marin. De ce atunci această „lepădare de Satana“ de la Omnilogic?

E ceva rău în a fi denunţător, nu ar fi aceasta obligaţia oricărui cetăţean care are de a face cu ilegalităţi, mai ales dacă a şi fost implicat în ele şi primeşte o nesperată absolvire de păcate în urma denunţului?

O altă situaţie, la fel de ciudată, este creată de tăcerea aşternută peste dosarul e-Romania, unde 12 milioane de euro au fost plătite pentru un portal absolut inutil şi inutilizabil, dezvoltat de - aţi ghicit - Omnilogic.

Să fie aici răsplata denunţătorului (alintat de presă cu apelativul „denunţătorul perfect“) Gabi Marin? Interesant este şi că iertarea procurorilor merge până la scutirea denunţătorilor de la plata prejudiciului, pe lângă scoaterea de sub incidenţa pedepsei legale chiar după participarea acestora la acte de corupţie.

Este tot mai greu, astfel, să mai credem că societatea iese câştigată pentru că, până la urmă, recuperarea banilor este singurul lucru care mai contează cu adevărat. Adică dăm de urma corupţiei, a corupţilor, dar - pentru că au recunoscut cu detalii - nu mai primim înapoi banii fraudaţi.

Să ne amintim ce spunea preşedintele Klaus Iohannis: au fost recuperate doar 10% din prejudiciile din dosarele de corupţie soluţionate în anul 2014.

Şi, în timp ce clasa politică încă dezbate cine ar trebui să le recupereze pentru mai multă eficienţă, denunţătorii sunt bine mersi, indiferent cum îi cheamă şi în ce fel şi-au însuşit averea statului.