Prostul, până nu-i fudul…

Singurul slogan românesc care a mişcat România istorică e "Prin noi înşine". Prostia omenească actuală zice că e comunism.

Săptămâna trecută, un comentator al articolelor mele m-a scos din sărite. Nu de alta, dar tăria opiniunilor dumisale mi s-a părut a fi reflexul în oglindă al fostei şi actualei puteri. Repet: şi al actualei puteri! De puţine ori mi-a fost dat să ascult atâta prostie gomoasă, cu pretenţie de nas. Era şi o concluzie pe-acolo. Am s-o citez prima, ca să se înţeleagă de unde am plecat şi unde am ajuns: sunt un uselist comunist. Comentatorul (al cărui nume nu-l dau, de milă) a rostit frazele pe care le redau mai jos:

«Dle Iaru, ne daţi exemple de ceva dezvoltare industrială: în care costul de manoperă să fie mai mic decât la chinezi, în care inovaţia tehnologică să fie superioară japonezilor / nemţilor / americanilor, în care design-ul să fie superior italienilor / francezilor. România având o piaţă de desfacere mică, de pe care pieţe vă propuneţi să eliminaţi pe englezi, pe nemţi etc? Iar gogoriţa cu CAER/URSS lăsaţi-o propagandei PSD: noi NU AM VÂNDUT nimic la ruşi, ci am făcut BARTER. […] Ca să fiu scurt, dle Iaru. Asa cum v-aţi "fraierit" crezând că există "socialism cu faţă umană" (l-aţi şi propovăduit cumva?) acum încercaţi şansa "capitalismului cu faţă umană". Trezirea: a treia cale e o vorbărie! Parafrazându-l pe dl. prof Dăianu […], legile pieţii nu pot fi adaptate visurilor de tentă marxistă.»

Un cititor inocent cade în fund, face ochii mari şi spune: "Ooo!" Iar un finanţist, precum dl. Dăianu (să fie aceeaşi persoană care şi-a încredinţat milioanele, spre înmulţire, lui Cristian Sima? Citez: "Dăianu mi-a spus că nu se pricepe…"), îşi freacă mâinile: "Nu v-am spus eu?" Neoconservatorii româneşti, acei deştepţi care visează să ocupe o sinecură călduţă şi propagandistă într-un monopol, au orgasm. Unu' zdravăn.

S-o luăm pe rând. Designul italienesc e de dată recentă şi a intrat pe piaţă la concurenţă cu monopolul francez. Asta nu l-a împiedicat să-i ia faţa concurenţei. Tehnologia japoneză are aceeaşi vârstă şi a intrat pe piaţă la concurenţă cu americanii. Maşinile japoneze le-au spart piaţa. Molochul american tocmai ieşise din cea mai grea criză, când, după ce foametea, şomajul şi violenţa devastaseră continentul nord-american, un preşedinte (comunist?) a declanşat politica "New Deal".

Politică de stat, fonduri dirijate de stat, locuri de muncă create de stat. Şi un proiect viabil şi fezabil, care să dea aripi economiei private. Asta pentru că "statul" era cel mai mare capitalist şi avea şi puterea, şi posibilitatea de a duce la capăt investiţii uriaşe. Coreea, care domină acum piaţa electronică, a pornit la drum în anii '80, când locurile erau ocupate şi rolurile, împărţite. Asta nu i-a împiedicat să vină pe piaţă şi cu inovaţie, şi cu calitate. Marea Britanie? Nu mai produce nimic, în afară de "servicii".

Să revenim, aşadar, la România. România importă enorm, indiferent de preţ, să zicem din Olanda, cea care şi-a recuperat pământurile din mare şi exportă către ţările debile, ce nu-şi cultivă pământul mănos. Turcia nu s-a dumirit că zarurile sunt aruncate, dar aruncă pe piaţă produse de tot soiul, care nu fac rabat la calitate. Şi-i merge. După arogantul meu comentator, inovaţia nu e posibilă, iar concurenţa nu există. Nu avem nici inteligenţă, nici posibilităţi, nici voinţă. Nu mai bine ne luăm un cearceaf şi plecăm în linişte către cimitir? De ce în linişte? Ca să nu producem panică!