Stalin – unul dintre marii monştri ai omenirii

Paul Johnson este un istoric britanic foarte bine cunoscut publicului doritor de carte din România îndeosebi pentru cartea „Intelectualii“, tipărită în câteva ediţii succesive la editura bucureşteană Humanitas. Respectivei lucrări, una de referinţă fără doar şi poate, i s-au alăturat în timp şi altele apărute ori în curs de apariţie la aceeaşi editură.

Cărţi precum O istorie a lumii moderne, O istorie a evreilor, Personajul dispărut. Anii copilăriei mele, Socrate. Un om pentru timpurile noastre, Duşmanii societăţii şi Viaţa lui Isus povestită de un credincios, Mozart.

În urmă cu foarte puţin timp, chiar în anul 2014, o editură americană de prestigiu (Amazing Publishing) a tipărit volumul Stalin. Unul dintre marii monştri ai istoriei, datorat aceluiaşi Paul Johnson. Volumul a fost cu maximă promptitudine tradus de Liliana Donose- Samuelson şi a apărut în colecţia Istorie, biografie, politologie a editurii Humanitas.

Paul Johnson declară în Prologul cărţii că a fost determinat să o scrie deoarece a constat că marele, sângerosul dictator de la Kremlin este din ce în ce mai puţin cunoscut de tânăra generaţie. „În timp ce Hitler apare frecvent în mass-media, iar memoria lui Mao Tzedun este încă vie datorită puterii statului comunist pe care el l-a creat, imaginea lui Stalin a intrat în umbră.”

Nu ştiu cât de cunoscut sau de necunoscut îi este tinerei generaţii de la noi ori de aiurea numelui lui Mao. Nu ştiu nici dacă nu cumva numele lui Stalin nu reprezintă o cvasi-necunoscută nu doar pentru tineri, ci şi pentru maturi. Nu numai pentru maturii din Vest care nu prea ştiu nici azi multe despre comunismul real din cauza „divizării memoriei europene” intervenită ca urmare a „inexistenţei unei memorii comune”, situaţie excelent diagnosticată de Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici în Cuvântul înainte, dar şi în textele antologate într-o altă carte extrem de valoroasă –O idee care ne suceşte minţile- apărută şi ea de puţină vreme tot la Humanitas.

De un lucru sunt însă cât se poate de sigur. Că era absolută nevoie de cartea lui Paul Johnson. Nu atât fiindcă bibliografia consacrată lui Stalin şi consecinţelor la nivel mondial ale faptelor sale ar fi chiar foarte săracă. Nu e nici la noi, nici în restul Europei. Amintesc că doar cu câteva luni în urmă la editura Polirom a apărut ampla lucrare a istoricului Simon Sebag Montefiore Stalin. Curtea ţarului roşu, iar ceva mai devreme editura Curtea veche a publicat Dosarul Stalin, o carte întocmită de Vladimir Tismăneanu în colaborare cu Marius Stan.

Volumul lui Paul Johnson are avantajul conciziei. O caracteristică pe placul tinerilor, dar nu numai al lor. Avem de-a face cu concizia caracteristică eseului, biografiei concentrate, o concizie sensibil diferită în cazul de faţă de cea specifică volumelor de popularizare.

Într-un număr redus de pagini (cam 110 în ediţia românească), Paul Johnson rezumă nu doar specificul şi dominantele personalităţii maladive, tarate, monstruoase a lui Stalin. O personalitate pentru care crima ordonată şi înfăptuită de mâna cuiva ce la rându-i se putea aştepta oricând să fie el însuşi ucis în urma unor acuzaţii născocite devenise regulă de conduită şi de domeniul cotidianului.

Soarta pe care Iosif Vissarionovici a rezervat-o şefilor succesivi ai temutelor servicii secrete sovietice e mai mult decât relevantă în acest sens. Relevant pentru monstruozitatea liderului de la Kremlin e şi felul în care convingerea acestuia că starea de beligeranţă e, la urma urmei, starea normală a omenirii s-a concretizat nu doar la scara marii istorii, ci şi în permanentul război pe care Tătucul popoarelor l-a dus împotriva propriilor săi colegi de Birou Politic. Camarazi pe care îi trimitea la moarte fără nici un fel de ezitare şi fără urmă de remuşcări atunci când i se năzărea că acestora le-ar fi trecut prin minte să îi ia locul.  

Istoricul englez nu se mulţumeşte să înregistreze nenumăratele aspecte ale comportamentului aberant al lui Stalin, manifestat ca atare în relaţie cu popoarele Uniunii Sovietice pe care nu a avut nici o rezervă, nici o mustrare de conştiinţă, nici cel mai mic regret să le condamne la moarte prin înfometare, cu tovarăşii săi de convingeri comuniste, cu personalităţile culturale ale vremii, de la Bulgakov la Gorki sau Sostakovici  a căror soartă a fost şi ea prilej de amuzament bolnav pentru dictator. Respectivul caracter a fost vizibil chiar şi relaţie cu membrii familiei sale. Paul Johnson izbuteşte să rezume în cartea sa- şi aici constă meritul său- complexitatea raporturilor dintre marii lideri ai lumii ca şi greşelile comise de aceştia, greşeli ce i-au permis lui Stalin să exporte comunismul dincolo de fruntariile Uniunii Sovietice şi să se joace cu soarta a jumătate din Europa chiar şi după moartea sa din martie 1953. Ba chiar şi dincolo de mormânt.

Prezentând ascensiunea lui Stalin în vremea în care Partidul bolşevic era condus de Lenin, Paul Johnson are grijă să sublinieze că răul din fiinţa şi din comportamentul lui Stalin a avut un predecesor imediat în Vladimir Ilici şi în pretins ştiinţificele scrieri teoretice ale acestuia. O dovadă în plus asupra naturii criminale a comunismului, a faptului că, încă din momentul în care acesta a fost impus cu forţa, frica şi crima au funcţionat drept descriptorii lui de bază.

Johnson merge chiar mai departe. În Prologul deja amintit el observă că „anarhia politică postbelică (e vorba de anarhia de după Primul Război Mondial n.m.) a dat naştere unui tip de dictator ideologic care a copiat modelul de guvernare al lui Napoleon: mai întâi în Rusia, apoi în Italia şi, în fine, în Germania. Găsim ecouri distincte ale prototipului napoleonian la toţi dictatorii  secolului XX, de la Lenin, Stalin şi Mao Tzedun până la tiranii mai mărunţi precum Kim Ir-sen, Castro, Perόn, Mengistu, Saddam Hussein, Ceauşescu, Gaddafi.”

Cartea despre Stalin scrisă de Paul Johnson apare pe piaţă la 25 de ani după ce ţările Europei de Est s-au eliberat de comunism. Un comunism marcat, dincolo de destalinizările succesive, reale sau numai proclamate, de malefica personalitate a lui Iosif Vissarionovici. Un monstru de care comunismul românesc, fie el din vremea lui Gheorghiu-Dej ori din cea a lui Nicolae Ceauşescu, nu s-a despărţit niciodată. Tocmai de aceea traducerea şi tipărirea cărţii în România mi se pare cum nu se poate mai binevenită.

Paul Johnson - STALIN-UNUL DIN MARII MONŞTRI AI OMENIRII; Editura Humanitas, Bucureşti, 2014