Un veac fără Lev Tolstoi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În 2010 se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Lev Tolstoi, prilej cu care mai multe ţări organizează evenimente comemorative. După încetarea din viaţă a celebrului prozator rus, posteritatea a ridicat la rang de superlativ absolut mai toate cărţile sale, cuprinse în lista de lecturi obliga-torii de pretutindeni.

Acum un secol, la sfârşitul lui octombrie, însinguratul conte, în vârstă de 82 de ani, care refuzase Nobelul, şi-a părăsit moşia Iasnaia Poliana, plecând într-un fel de pribegie, însoţit de fiica sa, Alexandra, şi de medicul personal. Era într-o prelungită criză morală, născută şi din dezgustul faţă de abuzurile ţariste, împotriva cărora protestase făţiş.

Pe de altă parte, Sfântul Sinod îl excomunicase din Biserica Pravoslavnică, dar faima lui de neegalat a împiedicat autorităţile bisericeşti să ia şi alte măsuri represive. În timpul călătoriei s-a îmbolnăvit şi s-a stins la mica gară Astapovo, cândva între 7 şi 20 noiembrie. Dorinţa i-a fost împlinită şi a fost înmormântat la Iasnaia Poliana.

Aura de legendă pe care a căpătat-o această conştiinţă neliniştitită din secolul al XIX-lea, „ultimul exemplar din rasa geniilor din Europa", cum l-a numit Gorki, a amplificat, şi ea, valoarea intangibilă a romanelor pe care s-a construit modernitatea.

Pentru „Război şi pace" şi „Anna Karenina", dar şi pentru celelalte scrieri ce alcătuiesc o operă care a rezistat la trecerea timpului şi, mai mult, a sfidat-o, Tolstoi a fost considerat cel mai mare romancier din toate timpurile. În iulie anul trecut, „Război şi pace" s-a clasat pe locul I pe lista celor mai bune romane din lume, realizată de „Newsweek" (urmat de „1984" al lui George Orwell, şi de „Ulise" al lui James Joyce).

Însă dincolo de asemenea clasamente şi descrieri reductive, rămâne un spirit tulburat căruia nimic din ce e omenesc nu i-a fost străin, nici în viaţă, nici în literatură. „Scopul artistului", nota scriitorul în jurnal, „ nu este de a rezolva în mod categoric o anumită problemă, ci de a determina ca viaţa să fie iubită în nenumăratele şi inepuizabilele ei manifestări".

Târguri de carte, traduceri noi, film

Pentru ţările care au anunţat evenimente, unele pentru publicul larg, altele pentru cel de specialitate, centenarul lui Tolstoi înseamnă târguri de carte, dezbateri, traduceri noi ale scrierilor sale şi un film biografic.

În Cuba şi Mexic, de exemplu, vor avea loc târguri de carte dedicate lui Tolstoi, iar în Germania şi în Statele Unite ale Americii se vor publica traduceri noi ale romanului „Anna Karenina". Interesant este că, pentru capitolul „recuperări", presa străină anunţă cu un entuziasm înduioşător că va fi dat publicităţii un documentar alb-negru, care include secvenţe înregistrate autentice în care apare scriitorul, în ipostaze cât se poate de omeneşti (călărind voios sau jucându-se cu nişte câini).

Filmul artistic „The Last Station" („Ultima gară") va avea premiera la 15 ianuarie în America şi o lună mai târziu în Anglia. Pelicula, regizată de Michael Hoffman, îi are protagonişti pe Christopher Plummer, în rolul scriitorului, şi pe Hellen Mirren, care o interpretează pe Andreevna Tolstoi, soţia „titanului".

Rusia nu sărbătoreşte

Andrei Deriabin, coproducătorul filmului, a declarat pentru „The Guardian" că Tolstoi este apreciat în toată lumea, mai puţin în Rusia: „Pretutindeni există o dragoste extraordinată pentru Tolstoi. Este apreciat peste tot, mai puţin aici".

Motivul? Rusia nu a reuşit, susţine Deriabin, să-şi găsească o identitate naţională". Şi încearcă încă o explicaţie, care ar putea fi luată în considerare: „Secolul trecut a fost unul al întunericului şi al suferinţei, a fost timpul lui Dostoievski. Acum sper că a venit momentul lui Tolstoi".

Se pare că Rusia nu a plănuit un eveniment de proporţii prin care să marcheze acest centenar la 20 noiembrie sau altcândva în cursul anului, ceea ce bate la ochi, cum observa cu justeţe acelaşi „The Guardian". Iar realizatorii filmului menţionat, axat pe episodul final din biografia autorului, nu au reuşit să filmeze printre mestecenii din Rusia lui Tolstoi, preferând un mediu mai prietenos din estul Germaniei.

Oricum ar sta lucrurile în spaţiul public, cert este că iubitorii de literatură au ocazia de a face o redescoperire şi de a se apleca asupra scrierilor ale lui Tolstoi, de a-i citi tulburătorul jurnal din ultima parte a vieţii.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite