Nineta Gusti nu crede in moarte

* Actrita se adaposteste intr-o casuta din Crevedia, gata sa se prabuseasca

Era o vreme cand lumina reflectoarelor, aplauzele publicului sau complimentele erau nelipsite in viata Ninetei Gusti. Roluri memorabile, turnee pline de succes, o viata tumultoasa au umplut viata uneia dintre reprezentantele de baza ale "varstei de aur a teatrului romanesc". Sunt 33 de ani insa de cand Nineta Gusti a preferat agitatiei Capitalei linistea unei casute si a unei curti din comuna Crevedia. Realitatea este departe de a fi idilica; nimic dintr-o liniste patriarhala, pierduta intre livezi sau adapostita de umbra unui cerdac. O casuta in pragul colapsului, cu acoperisul desprins si cu un zid interior gata sa cada adaposteste istoria unei vieti celebre. Au mai ramas doar cartile si cateva schite care sa vorbeasca de gloria unor alte vremuri; doua pisici si doi caini populeaza casa si curtea, stiuta fiind dragostea doamnei Gusti pentru animale. In mijlocul acestui mic "paradis", Nineta Gusti traieste tintuita de trei luni la pat de o pareza care "o enerveaza, pentru ca nu este in firea mea sa stau, eu am fost mereu o femeie activa; si unde mai pui ca din cauza parezei a trebuit sa renunt si la fumat", nu si-a pierdut deloc luciditatea si simtul umorului. Este ajutata de UNITER, de unde primeste in fiecare luna pachete cu alimente, iar la Gala Artistilor de anul trecut a fost premiata cu 80 de milioane de lei. Banii nu o "incalzesc", nefiind interesata de valoarea lor, cei care ii administreaza veniturile fiind "copiii mei", o familie din Crevedia pe care o cunoaste de cand s-a mutat acolo si care o are in grija. Actrita povesteste insa ca au fost si perioade in care nu avea nici macar lemne sa-si incalzeasca soba, ca i-a fost greu sa-si munceasca gradina cu flori din fata casei pe care o iubeste, dar "in viata asta trebuie sa treci prin toate, asa ca nu am de ce sa ma plang; asa a fost sa fie". Intoarcerea catre teatru nu poate fi evitata, Nineta Gusti spunand ca " la teatru ma simteam ca la mine acasa; era meseria mea; erau rolurile mele care imi apartineau si mi-au fost toate la fel de dragi. Desi aveam emotii puternice de fiecare data, n-am zbarcit-o niciodata". Apoi, la 89 de ani cati va implini pe 14 noiembrie 2002, toate se impletesc in amintire: teatru, iubiri, viata, Nineta Gusti fiind de parere ca "nici o iubire nu seamana una cu cealalta, una este mai sexy, alta mai cu inima, insa de fiecare data trebuie sa stii sa te joci cu barbatii, pentru ca trebuie sa le pastrezi mereu copilaria. Cat despre casatorie, eu nu am tinut niciodata la asta si nici nu cred in ea. Am fost impreuna 15 ani cu Radu Beligan, dar nu mai stiu cati dintre anii astia am fost casatoriti; noi am fost 15 ani impreuna". Dupa aceea a intrat in scena si copilaria "cea mai fericita parte din viata mea fiind cea petrecuta la Valenii de Munte, in casa pictorului Tonitza; era o casa cu un cerdac mare, frumoasa si care m-a facut inca de atunci sa imi doresc si eu o casa la tara". Dintre placerile de alta data au ramas inca vii statul la soare si "picanteriile": "mai vreau sa mananc anchois bine facut, icre de Manciuria care sa se sparga intre dinti si caviar". Ninetei Gusti ii place sa povesteasca, ea a strans intr-o viata o intreaga antologie a teatrului romanesc si a secolului trecut, ii mai place chiar sa glumeasca, insa tragicul nu o ocoleste: "daca nu ar fi fost copiii astia care sa aiba grija de mine, m-as fi sinucis. Eu nu cred in moarte, ci in plecare; o sa plec pe o planeta cu oameni mai buni si mai frumosi care sa se iubeasca intre ei". Foto: Lucian CRISAN