85 de ani de la „joia neagră”. Cum a reuşit Herbert Hoover să fie arhitectul Marii Depresii din 1929

Herbert Hoover

Herbert Hoover a clamat mereu că nu este adeptul limitării acţiunilor guvernului în economie şi că încurajează stilul libertarian european, dar acţiunile sale înainte şi după prăbuşirea pieţei de capital din 1929 sugerează altceva.

Înainte de a ajunge preşedintele SUA, Hoover a petrecut multă vreme în administraţia guvernamentală şi a pledat pentru politicile intervenţioniste, în ciuda discursului său politic.

Odată ajuns în fruntea statului american, Hoover a luat măsuri fără precedent atunci când piaţa de capital s-a prăbuşit ,începând cu aşa numita „joia neagră” din data de 24 octombrie 1929. Politicile sale intervenţioniste au fost suficiente că să transforme o recesiune obişnuită in Marea Criză Economică („Marea Depresie”/„The Great Depression”). Acţiunile sale au fost limitate doar din perspectiva faptului că nu a vrut ca toate politicile sale să devină o practică permanentă a guvernului.

Pe de altă parte, mitul că Hoover a fost un preşedinte care a stat deoparte şi nu a făcut nimic dăinuie şi astăzi. Numai că lucrurile nu au stat aşa. De exemplu, cheltuielile federale au crescut cu 50% în doi ani de la crahul bursier, în condiţiile în care economia SUA se confrunta cu deflaţia.

În timpul aceleiaşi perioade, bugetul federal a trecut de la un mic surplus la un deficit de 4% din PIB. Între timp, Rezerva Federală şi-a redus rata dobânzii de la 6% la 1,5%, cel mai mic nivel din istoria SUA.

Franklin Roosevelt, preşedintele ce i-a urmat lui Hoover, a spus că „acest guvern a fost cel mai nesăbuit şi cel mai extravagant pe care am putut să îl descopăr în statistică”. Intervenţionismul lui Hoover a fost atât de puternic încât acesta ar trebui să primească „meritul” de a fi numit arhitectul Marii Depresii.

Spre exemplu, piaţa muncii s-a prăbuşit din cauza lui Hoover şi a programul său industrial de muncă. Hoover îşi sfătuia angajaţii de la Casa Albă să nu facă reduceri salariale, dar să aplice concedieri în masă.

Hoover credea că poate să stimuleze economia asumându-şi cheltuieli guvernamentale, să protejeze locurile de muncă ţinând salariile la un nivel acceptabil. În timpul mandatului său, Hoover s-a simţit perfect justificat în acţiunile sale.

Piaţa de capital şi-a început prăbuşirea pe 24 octombrie 1929. Atunci când criza a lovit, Hoover nu a stat pe gânduri şi şi-a pus în aplicare propunerile sale pentru afacerile private. Era vorba despre un program gigant întocmit de Congres cu scopul protejării economiei de dezastru.

Citeşte continuarea articolului pe historia.ro