"Eu sunt fericit atunci cand nu simt nevoia sa scriu"

"Ceaiul de la ora 5" a inceput, joi dupa-amiaza, cu o ora mai devreme. La Libraria Carturesti au navalit, pe langa "oficiali", o multime de domnisoare emotionate, care s-au inghesuit cu simt de

"Ceaiul de la ora 5" a inceput, joi dupa-amiaza, cu o ora mai devreme. La Libraria Carturesti au navalit, pe langa "oficiali", o multime de domnisoare emotionate, care s-au inghesuit cu simt de raspundere in incaperea-ceainarie devenita brusc minuscula. Nu un star rock a starnit busculada, nu un actor ale carui afise tapeteaza peretii adolescentilor, ci un scriitor. Un englez faimos, care si-a lansat la Bucuresti ultimul roman tradus in romaneste. Terorizat de caldura, asculta supus cuvintele introductive elogioase ale editorului, traducatorului si unui scriitor neaos, care ii admira opera. Apoi se adreseaza publicului. Are manecile camasii albe suflecate, insa pastreaza ceva din eleganta tipic britanica. Ar parea ca tine cu tot dinadinsul sa-si impresioneze cititorii, fiindca isi incepe discursul cu o formula de politete: "Sunt emotionat sa ma intorc in Bucuresti, unde am mai ajuns, intr-o scurta vizita, in 1996. Sunt miscat de atat interes si atata simpatie si surprins de faptul ca romanii au primit cu atata caldura romanul meu Casa somnului". (Primul tiraj, editat tot de Polirom, s-a epuizat deja). Abia apoi, insa, vine dezvaluirea neasteptata: "Este foarte interesant ce se intampla, fiindca romanul pe care il lansam astazi, Clubul putregaiurilor, se leaga foarte mult de experienta pe care am avut-o aici. A fost o saptamana foarte intensa, in care am fost marcat de spiritul oamenilor, care se zbateau in conditii politice si economice foarte diferite de ale noastre. Sederea in Romania a avut un impact puternic asupra cartii, dupa ce m-am intors in Anglia scriitura a capatat o alta textura, alta intensitate. Si ma influenteaza in continuare: pana atunci, proza mea a fost foarte satirica, s-a spus ca sunt un scriitor de sorginte politica. M-am mai schimbat. Chiar daca am scris despre regimul Thatcher in Clubul putregaiurilor, sper ca politica nu este tema, ci fundalul cartii. Tema principala o reprezinta adolescentii, care incearca sa inteleaga lumea si realitatea". Autorul promite o continuare a "Clubului", conceput din start ca un prim volum al unei serii de doua carti, dar avertizeaza ca al doilea volum va fi mai serios si mai trist, influentat de schimbarile care s-au petrecut, intre timp, in intreaga lume. Pretentios in postura de cititor ("Sunt foarte greu de multumit, ma plictisesc foarte repede"), este ingrozit de ideea ca si-ar putea plictisi cititorii. Pana acum a reusit "doar" sa-i cucereasca, asa cum a facut si cu critica. Romanele lui, traduse in numeroase limbi, au obtinut premii prestigioase si l-au impus drept lider al generatiei sale. Jonathan Coe nu e surprinzator doar atunci cand scrie, a dovedit-o raspunzandu-mi la cateva intrebari.
- Ce va determina sa scrieti? Ce e la inceputul unei carti, o idee, un sentiment, ceva ce vreti sa demonstrati, un lucru de care incercati sa va ascundeti?
- Eu sunt fericit atunci cand nu simt nevoia sa scriu. Toti scriitorii o fac dintr-o enorma insatisfactie provocata de lumea politica, economica, sociala in care traiesc. Scriind, incercam sa ne consolam, dand vietii o forma care sa ne placa si care sa o inlocuiasca pe cea reala. Nu inteleg de ce nu scrie toata lumea. Sau de ce nu are fiecare dintre noi o legatura cu arta, in orice forma a ei, pentru ca doar astfel ar putea modela lumea dupa cum simte.
- Exista, totusi, vreun subiect despre care preferati sa nu scrieti?
- Este imposibil sa scrii despre experientele personale foarte recente, ai nevoie de timp, pentru a lua o anumita distanta. E dificil si periculos sa scrii despre oamenii care iti sunt apropiati. E periculos mai ales pentru ei, trebuie sa le iei in considerare sentimentele si nu stii niciodata exact la ce te-ai putea astepta. Am scris, de pilda, despre o iubita pe care am avut-o acum 25 de ani. Am scris cu delicatete si cu umor, insa ea m-a sunat, dupa atata vreme, ofensata: "Cum ai putut sa faci una ca asta?"
- Ce anume face dintr-un scriitor un scriitor bun?
- Emotia. Si felul in care ii transmiti aceasta emotie celui care te citeste. Esti bun doar daca reusesti sa misti cititorul, indiferent daca il faci sa rada sau sa planga. Mi-am dat seama ce lucru minunat este sa fii scriitor mergand intr-o zi cu metroul. In fata mea statea un barbat care citea "Tom Jones" si radea. Un contemporan al meu radea citind o carte scrisa acum 250 de ani.