FOTO INTERVIU Victor Rebengiuc: „Kordonsky e un meteorit căzut în România“
0Timp de zece zile s-a filmat la TVR dramatizarea după A.P. Cehov, „Unchiul Vania“, în regia lui Yuri Kordonsky. Adevărul.ro vă prezintă un interviu în care Victor Rebengiuc vorbeşte despre experienţa întâlnirii cu acest regizor. Interviul a fost publicat în cartea "Victor Rebengiuc, omul şi actorul", de Simona Chiţan şi Mihalela Michailov (Editura Humanitas, 2008).
Spectacolul "Unchiul Vania" , în regia lui Yuri Kordonsky, din a cărui distribuţie fac parte Horaţiu Mălăele, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Andreea Bibiri, Cornel Scripcaru, Ana Ioana Macaria, Ionel Mihăilescu, a fost unul dintre cele mai longevive spectacole din Bucureşti: peste 100 de reprezentaţii s-au jucat timp de 10 ani, până în 2011, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra.
În toamnă, vom putea vedea spectacolul la TVR2. Din vechea distribuţie, în locul Irinei Petrescu (1941 -2013)joacă acum Coca Bloos.
Venirea lui Yuri Kordonsky în 2001 la Bulandra a însemnat pentru toată trupa o gură de oxigen şi o readaptare la acel spirit de echipă, la o practică de lucru în care teatrul a excelat. A umplut Kordonsky un gol?
Victor Rebengiuc: Kordonskiy este un meteorit care a căzut în România. Stăteam şi noi liniştiţi şi deodată, poc, vine ceva care magnetizează. A văzut nişte spectacole, a citit nişte CV-uri, am stat de vorbă cu el. Îmi doream să joc în Unchiul Vania. Îmi place teatrul rus şi am fost mereu fascinat de spectacolele lui Dodin, al cărui elev a fost Kordonsky. I-am spus că îl jucasem pe Astrov, în regia lui Alexa Visarion, într-o distribuţie foarte bună: George Constantin, Rodica Tapalagă, Beate Fredanov, Luminiţa Gheorghiu etc. Kordonsky ne-a cucerit de la început prin simplitatea lui, prin căldura lui, prin faptul că ni se adresa ca unor vechi cunoştinţe. Te uitai la el şi te întrebai: „Copilaşu’ ăsta e regizor?“ Tot ceea ce spunea era plin de miez. Modul în care vedea piesa asta era foarte nou. M-a apropiat de profesorul Serebreakov pe care îl interpretam, oferindu-mi toate motivaţiile unui anumit comportament. Tu, ditamai profesorul din capitală, din săli de conferinţe unde vorbeai despre artă, vii în noroaiele, praful, mirosul de balegă şi muştele de la ţară, unde nu are cine să te îngrijească, pentru că doctorul e un tâmpit şi un beţiv. Mori de căldură, de zăpuşeală, toţi te calcă pe nervi.
Kordonskiy ne-a prezentat o altă faţă a piesei. A dat alte dimensiuni personajelor. Deodată era o altă lume. Am muncit mult la piesa asta, am făcut vreo două sau trei variante până am ajuns la cea din final. Acest regizor a reuşit să ne facă să ne iubim între noi şi să iubim spectacolul. Mi-am dorit să se întoarcă să lucreze iar cu noi, pentru că ne-a transmis o bucurie a comunicării totale cu ceea ce făceam.
Kordonsky a revenit la Bulandra să regizeze "Căsătoria" (2003), în care comicul personajului dumneavoastră s-a menţinut la limita ridicolului. Aţi mutat personajul într-o zonă de profunzime.
Personajul înţelege, în final, că nu se mai poate face nimic pentru el. Să fii respins de o fată încă o dată, după alte 17 încercări eşuate, este cam mult. Gata, e păcat, dar asta e! Pleacă acasă trist, dar pleacă. După tot comical exploziv al amintirilor cu italiencuţe frumoase şi vin de Porto, lui Jevakin îi îngheaţă zâmbetul pe buze. Masca lui de clovn cade şi neputinţa lui se strânge în nedumerirea unei lacrimi. Asta înseamnă să condensezi multe stări, fără să pară că le joci ostentativ. Kordonskiy s-a jucat cu râsul, l-a întors pe toate părţile, l-a apropiat şi de grotesc, dar şi de tragic. "Căsătoria" e un fel de vas al râsului.
În "Inimă de câine" (2005), aristocraţia e spulberată de mitocănie. Kordonskiy v-a distribuit de astă dată, la Teatrul Naţional din Bucureşti, în rolul unui profesor care face experimente medicale. Cum v-aţi integrat în distribuţia de la Naţional?
"Inimă de câine" e un spectacol extraordinar. A fost vorba de o reîntâlnire cu Kordonsky, la Teatrul Naţional, sub auspiciile unui nou directorat, cel al lui Caramitru. A ieşit bine până la urmă şi datorită lui Bulgakov, şi datorită lui Iura care a ştiut să mânuiască, să anime tot procesul de lucru şi să facă un spectacol politic extreme de uman. Le-a impus actorilor o anumită rigoare pe care ei n-o prea aveau, dar pe care sunt convinşi că o stăpânesc. Această rigoare încă mai există la Bulandra.
Aţi câştigat premiul UNITER pentru cel mai bun actor în 2006 cu rolul Preobrajenski din "Inimă de câine". Cum a fost întâlnirea cu tânărul Marius Manole, care a fost şi el nominalizat la acest premiu, pentru performanţa în rolul câinelui Şarik, din acelaşi spectacol?
Ne-am înţeles foarte bine, Marius se străduia foarte tare, se mişca foarte bine pe scenă. Am aflat mai târziu că a făcut coregrafie. Se simţeau mobilitatea şi profesionalismul lui. Eu îmi respect partenerii tineri. Dacă îi respecţi, şi ei te respectă. Nu există o reţetă a reuşitei unui rol. Nu ai de unde s-o iei. Nimeni nu ţi-o dă. O găseşti în tine însuţi, prin strădanie, prin căutări, prin poticniri. Important este să te străduieşti. Premiile contează mai puţin.
DISTRIBUŢIE UNCHIUL VANIA
ALEXANDR VLADIMIR SEREBREAKOV, profesor universitar la pensie - Victor Rebengiuc
ELENA ANDREEVNA, soţia lui - Ana Ioana Macaria
SOFIA ALEXANDROVNA (SONIA) fiica lui din prima căsătorie -Anca Sigartău / Andreea Bibiri
MARIA VASILIEVNA VOINIŢKAIA, văduvă de consilier, mama primei soţii a profesorului -Coca Bloos
IVAN PETROVICI VOINIŢCHI (UNCHIUL VANIA), fiul ei - Horaţiu Mălăele
MIHAIL LVOVICI ASTROV, medic - Cornel Scripcaru
ILIA ILICI TELEGHIN, proprietar scăpătat - Ionel Mihăilescu
MARINA, dădacă bătrână - Mariana Mihuţ
Un argat - Şerban Pavlu
Regia: Yuri Kordonsky
Scenografia: Elena Dmitrakova
Să ne imaginăm un grup restrâns de oameni inteligenţi, talentaţi, moderni şi sensibili pe care destinul i-a izolat pe o insulă; separată de restul planetei nu prin apă, ci printr-o imensă claustrare, realizată prin toate formele posibile. Pentru ce trăiesc aceşti oameni? Ce îi susţine în lupta cu ororile unei asemenea vieţi? Munca până la epuizare, încrederea în Dumnezeu, cărţile şi vodca. Unchiul Vanea este singura dintre piesele cehoviene în care moartea nu apare. Nimeni nu moare, nimeni nu ucide pe nimeni, nimeni nu se sinucide. Toate personajele supravieţuiesc. Moartea este un fel de rezoluţie, o soluţie. Toată această tragedie, fiind absolut serioasă, este absurdă şi comică în acelaşi timp. (Yuriy Kordonskiy).
Premii obţinute
- Cel Mai Bun Spectacol la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, Palermo - octombrie 2001
- Cel Mai Bun Spectacol la Festivalul Naţional de Teatru, Bucureşti - decembrie 2001
- 2 premii la Gala Premiilor Naţionale Anuale "I.L. Caragiale" (Ministerul Culturii şi Cultelor) - 4 Aprilie 2002:
--- Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol pe Text din Dramaturgia Universală
--- Premiul Special pentru creatorii străini care promovează valorile teatrului românesc - Yuriy Kordonskiy şi Elena Dmitrakova
-5 Nominalizări la Gala Premiilor UNITER - 8 aprilie 2002
--- Cel Mai Bun Spectacol
--- Cel Mai Bun Scenograf - Elena Dmitrakova
--- Cel Mai Bun Actor - Victor Rebengiuc şi Horaţiu Mălăele
--- Cea Mai Bună Actriţă - Andreea Bibiri
-Premiul pentru cea mai bună regie la Gala Premiilor Uniter - 8 aprilie 2002 - Yuri Kordonsky
Spectacolul fost invitat sa participe la cea de-a 30-a editie a Festivalului International Cervantino, desfasurat în Guanajuato, Queretaro si Ciudad de Mexico, în perioada 7 - 21 octombrie 2002.