Scriitorul Florin Iaru, la Adevărul Live: „Orice scriitor îşi doreşte să cucerească lumea în întregul ei”

Florin Iaru, despre cel mai recent volum al său, „Sânii verzi“ 

Invitat miercuri la Adevărul Live, Florin Iaru a vorbit despre cel mai recent volum al său, „Sânii verzi“, despre cititorii săi şi despre ce înseamnă proza de calitate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Florin Iaru (63) a povestit că a încercat să fie cat mai cinstit faţă de cititori, în sensul de a scrie numai ceea ce vede cu ochii imaginaţiei, numai ceea ce ştie cu adevărat despre natura umană. Proza lui Iaru, deci implicit şi volumul „Sânii verzi”, porneşte de la anumite fraze care trebuie să treacă un soi de test al persistenţei. Acesta a povestit că atunci când aude o anumită propoziţie, o notează, iar dacă citind-o după luni de zile, ea păstrează sentimentul, emoţia, atunci ştie că propoziţia se va transforma în povestire.

Întrebat despre profilul cititorului căruia i-ar recomanda „Sânii verzi”, Florin Iaru a descris un public căruia îi place viaţa, cinstit cu plăcerile lui şi un iubitor lipsit de prejudecăţi al ficţiunii. De asemenea, acestui cititor nu îi place ca autorul să îl dădăcească, să îi spună ce este bine sau ce este rău, ce este viaţa sau  ce este moartea, acestea fiind decizi care ţin de el. Dacă le place viaţa, dacă le place să citească, dacă le place prietenia, dar şi marii şi micii scriitori ai lumii, precum şi ciudăţeniile, atunci sunt cititorii lui Florin Iaru.

„Orice scriitor îşi doreşte să cucerească lumea în întregul ei. Mi-aş dori să am şapte miliarde de cititori deşi ştiu că nu este posibil”, a povestit Florin Iaru.

În legătură cu coperta volumului, scriitorul a povestit că a cerut editurii să îi găsească o fotografie cu o fată cu o bluză albă, cu două pete verzi. Editura nu a găsit o astfel de fotografie, dar i-a propus autorului volumului „Sânii verzi” o poză cu  o fată care sărută o acadea, la care Iaru, pentru a crea o legătură cu titlul, a dorit schimbarea culorii ochelarilor în verde

.„Coperta e incitantă, frumoasă, comercială, iar ce e înăuntru e treaba mea”, a spus Iaru.

„Gata, domn profesor, mergem la sport”

Volumul „Sânii verzi” cuprinde, la final, o parte numită „Amintiri”, formată din trei povestiri cu caracter autobiografic. În legătură cu celelalte povestiri ale cărţii, scriitorul a spus că există frânturi din Florin Iaru în fiecare dntre ele, povestind cum a apărut una dintre acestea, „Vocea Destinului”.  

În 1981 sau '82, scriitorul a avut o suplinire în satul Bulbucata, pe materiile română, sport, latină, muzică. Pentru că, după cum mărturiseşte chiar el, este unul dintre cei mai afoni oameni din lume, un om care cântă fals de la un capăt la altul, şi-a refuzat elevii care l-au rugat să cânte. Totuşi, la insistenţele acestora, a făcut-o, iar urmarea a fost că ei l-au oprit imediat, spunându-i: „Gata, domn profesor, mergem la sport.”

Iocan, cu întârziere, dar la fel de bună

Autorul a povestit şi despre revista Iocan, proiect creat de el, Marius Chivu şi Cristian Teodorescu, spunând că numărul patru este gata, cu o întârziere de trei luni, dar asigurând tototdată că ceea ce este înăuntru este la fel de bun, cu alte şapte-opt noi nume necunoscute. 

Acest proiect, a mai spus Iaru, are trei faze: prima, cea a găsirii talentelor care mor în provincie, a doua, cea a folosirii de scriitori consacraţi care să dea, măcar de ochii publicului, o greutate, în timp ce atenţia rămâne însă pe calitatea textelor debutanţilor, respectiv cea de-a treia, recrearea publicului căci, punctează Iaru, nu se poate ca cea mai uşoară formă de proză să nu aibă cititori. 

„Dacă e bine scrisă, proza dă întotdeauna un sentiment de satisfacţie ca şi cum ai vedea un serial cu Tom şi Jerry...”, a spus Iaru.

Scriitorul a menţionat de asemenea, că dacă unuia dintre ei (lui Marius Chivu, lui Cristian Teodorescu sau lui însuşi) nu îi place un text, atunci are drept de veto şi textul nu se publică.

Un fenomen necunoscut în patria premiilor literare

Florin Iaru a comentat, de asemenea, premiile decernate de Uniunea Scriitorilor la finalul lunii mai.

„Sunt într-o poziţie foarte ingrată, de aceea am să încerc să răspund atât cât poate răspunde un om în situaţia mea. Pe scurt, eu sunt dat afară din Uniunea Scriitorilor, nu contrază pentru ce, în orice caz nu pentru injurii, nu pentru calomnie, nu pentru furt, nu pentru imoralitate. Deci, comentariul meu poate fi interpretat ca fiind unul abuziv sau părtinitor. Dar am să vă spun un lucru. Pentru mine, premiile literare nu vor fi cu adevărat bune decât în momentul în care, promovând an de an valoare, o valoare sigură, vor face ca tirajul acelei cărţi măcar să se înzecească în România. Acest fenomen este necunoscut în patria premiilor literare. Deci toate premiile care se dau au influenţă zero asupra publicului”, a explicat Florin Iaru.

Scriitorul a spus că l-a întristat faptul că, dintr-o producţie editorială largă, premiile au mers într-o singură direcţie, ca şi cum „din partea cealaltă”, niciunul nu ar fi fost bun, toţi colaboratorii României Literare fiind premiaţi. „Şi ceilalţi? Mă cam întristează lucrul ăsta”, a adăugat Iaru. 

Autoportret

Pe final, Florin Iaru şi-a făcut un autoportret, folosind ce ştie el mai bine, cuvintele. Acesta s-a declarat un iubitor al libertăţii, un mincinos, dar unul fără minciuni rele, ci cu unele spuse în urma constatării că adevărul răneşte oamenii şi că oricât de cald, oricât de blând ai spune cuiva că nu are talent sau nu are dreptate, omul acela va fi „rănit de moarte”.

„Eu sper ca scriitorul să fie foarte apropiat de om. Omul e un om mai vesel, puţin cam deprimat, dar vesel, iar scriitorul e un singuratic. ..Eu sunt un singuratic care se deprimă şi mai tare dacă e  singur, şi atunci îmi caut prietenii zi şi noapte, noaptea mai puţin că dorm, dar ziua îi caut tot timpul, îmi place să vorbesc cu ei... Sunt un om căruia îi place viaţa. Îmi place viaţa  sub toate formele ei, de aceea pentru mine cel care vrea să micşoreze, să modifice, să altereze viaţa, este un duşman personal”, s-a descris Iaru. 

 De asemenea, scriitorul a mărturisit că îi plac şi cauzele pierdute,asemănător lui Caragiale care atunci când partidul cu care ţinea ajungea la putere, trecea în opoziţie. Iaru a încheiat declarându-se un loser.

 

 

 

citeste totul despre: