Afaceristul britanic Daniel Kearvell: „Sper că în România ne îndreptăm spre o societate în care tuturor copiilor li se dă o şansă corectă de a reuşi“

Daniel Kearvell

Daniel Kearvell este directorul general al DHL Express România de şase ani, când s-a mutat, din acest motiv, din Qatar în România. Dacă în majoritatea timpului se ocupă de afaceri, în timpul liber, Kearvell scrie. În februarie a lansat cartea pentru copii „Maya the Mouse”, al cărei personaj central este inspirat de fiica lui cea mare.

Daniel Kearvell şi-a lansat cartea în mai multe şcoli din ţară, dar şi din străinătate, după cum a explicat CEO-ul într-un interviul pentru „Adevărul”. Acesta a povestit că mesajul central al cărţii „Maya the Mouse” este că diferenţele ne fac speciali, motiv pentru care trebuie să le îmbrăţişăm, în diferenţă aflându-se puterea fiecăruia. 

Kearvell a explicat, de asemenea, care consideră că ar fi cele mai importante lucruri pe care un părintre trebuie să le posede în relaţia cu copilul său, dar şi despre ce anume ar schimba în România în zona de educaţie. 

Cum aţi ajuns să scrieţi o carte pentru copii?

”Maya the Mouse” a început ca un hobby şi ca o poveste pe care am vrut să i-o citesc şi să i-o las fiicei mele, Maya. În acea perioadă, am avut marele noroc să îl cunosc, printr-o mare coincidenţă să îl întâlnesc pe Dan Ungureanu, ilustratorul fantastic al cărţii, precum şi pe editori, dar şi ONG-ul incredibil pe care am vrut să îl sprijin...iar restul, după cum se spune, e istorie! Am iubit mereu literatura şi scrisul în general, dar publicarea „Maya” a fost rezultatul unei serii de coincidenţe foarte fericite! Cred că dacă România nu mi-ar fi dat oportunitatea de a-i întâlni pe toţi aceşti oameni fantastici, „Maya” nu ar fi fost publicată- iar pentru acest lucru, le sunt foarte recunoscător.

Ce înseamnă că „puterea înseamnă diferenţă”? Cum îşi găseşte Maya puterile „pornind” de la dunga ei de pe spate?

Maya e diferită de alţi şoricei pentru că are o dungă pe spatele ei. În mod normal, în sălbăticie, acest lucru ar marca-o ca o pradă uşoară pentru prădători. În cazul Mayei însă, o foloseşte în avantajul său, pentru a se camufla în iarbă sau în porumbul de pe câmp. Acest lucru îi dă înfăţişarea unui şarpe şi îşi sperie atacatorul, o cioară care pluteşte în văzduh. 

Maya, fiica lui Kearvell

Mesajul cărţii- care sper că este plăcută în sine ca o poveste pe care copiii par să o găsească amuzantă- este aceea că şi diferenţele ne fac speciali, aşa că ar trebui îmbrăţişate... acesta este mesajul care cred că este important în mod deosebit pentru copii.

Ce caracteristici împarte Maya, personajul, cu Maya, fiica lui Daniel Kearvell?

Maya, personajul, are nişte similarităţi foarte evidente cu Maya din viaţa reală- mai ales în a uita să îşi pună haina atunci când merge afară, sau în a trebui să i se amintească să îşi termine masa! Amândurora le place aventura, să se joace, şi ambele sunt creative când vine vorba să găsească soluţii în situaţii provocatoare. Bineînţeles, sunt sigur că orice tată ar spune la fel despre fiica lui cea mare, dar Maya din viaţa reală  împărtăşeşte agerimea minţii şi a trupului cu şoricelul ei!

Cum te-ai simţit să treci de la activitatea ta ca om de afaceri la aceea de a scrie cărţi pentru copii?

Se simte foarte natural.Cred că, pentru a fi o persoană de succes în orice aspect al vieţii, trebuie să ai echilibru, iar pentru mine, a avea echilibru înseamnă a avea interese diferite şi activităţi în afara muncii, cât şi a fi dedicat în întregime pentru a triumfa în sfera profesională. 

 Deci, în acest sens, să stau serile şi să scriu „Maya” a fost o experienţă foarte firească şi relaxantă. Sunt întrebat adesea cum am găsit timpul să o scriu, şi singurul răspuns pe care pot să îl dau e următorul: oamenii ocupaţi găsesc mereu timp! Deci, per ansamblu, scrisul e relaxant, îmi dă echilibru şi garantează că cel puţin o parte din creativitatea mea literară rămâne intactă!

 Cum a fost să prezinţi cartea în faţa atâtor copii? Cum a fost interacţiunea cu ei?

Minunat! Când eram student, am profitat de oportunitatea de a preda engleza în şcolile din Sankt Petersburg, Rusia, şi am iubit mereu să am oportunitatea de a interacţiona cu copii de toate vârstele, dar şi de a contribui cu ceva la educaţia lor. Găsesc că e o poziţie destul de firească şi de plăcută în care să te afli, captivat de o clasă de copii. Astfel, mi-a plăcut foarte mult să îmi prezint cartea şi să le-o citesc copiilor- atât în şcolile din România, cât şi în cele din străinătate. 

Un lucru important pe care l-am învăţat lucrând în mai multe ţări diferite: indiferent de ţară, religie, rasă sau fundal: copiii sunt la fel peste tot. Acesta este mesajul parţial al „Maya the Mouse”- diversitatea este putere- şi, trebuie să spun, indiferent de fundal, tuturor copiilor cărora le-am citit cartea au fost la fel de bucuroşi şi au pus întrebări similare!

Care consideraţi că ar fi cel mai important lucru pe care un părinte trebuie să îl aibă în relaţia cu copiii săi?

Nu sunt sigur că este doar un singur lucru de care un părinte are nevoie pentru că sunt de părere că a fi părinte înseamnă ca mai multe lucruri diferite să se regăsească într-o singură persoană! Dacă ar trebui să aleg unul, probabil că ar fi rădarea, şi timpul (deşi sunt două!). 

Un părinte trebuie să se concentreze pe a-i oferi copilului său timp, atenţie doar pentru el, grijă şi sprijin din toată inima pentru a-l ajută să devină cea mai bună versiune a sa.

Aţi venit în România în urmă cu aproape şase ani. Cum a fost tranziţia? Care a fost prima impresie pe care România vi-a lăsat-o şi cum s-a schimbat de-a lungul acestor ani?

 Îmi amintesc când am venit prima dată în România, la începutul verii lui 2012. Călătorisem practic în fiecare ţară din Europa de Est, mai puţin în România! Prima impresie a fost „flori”! Pentru mine, parcurile păreau pline de verdeaţă şi de flori frumoase, şi vremea era perfectă...şi deşi probabil că faptul că mă mutasem din deşerturile Qatarului a avut o influenţă, apreciez totuşi culoarea primăverii şi a verii, şi climatul minunat al României. Asta nu s-a schimbat.

                                                                                             Daniel Kearvell, alături de familia sa 

Îmi amintesc cum m-am întors la familie în Qatar şi le-am spus că ne va plăcea cu adevărat România...lucru care, se pare, era o afirmaţie modestă, pentru că acum chiar suntem toţi foarte ataşaţi de România!

Având în vedere copiii, care ar fi primul lucru pe care, dacă aţi putea, l-aţi schimba la România?

Copiii de pretutindeni au nevoie de oportunităţi şi de sprijin. Treaba noastră, ca părinţi şi cetăţeni, cred cu tărie, că este de a le da copiilor noştri oportunitatea de a-şi da seama de variatele lor talente. În această privinţă, sper că în România ne îndreptăm spre o societate în care tuturor copiilor li se dă o şansă corectă de a reuşi. 

Profiturile obţinute de pe urma vânzărilor cărţii merg către TAR(Te Aud România), un ONG pentru copii din Gura Humorului care fix asta încearcă să facă. Dacă le dăm copiilor noştri acces la oportunităţile pe care ne dorim să le aibă, aici, în România, atunci vom reuşi să construim o societate puternică şi sustenabilă pentru viitoarele generaţii.