Simbolurile existenţei

„Poarta“, colaj pe pânză, 2009

Expoziţia „Marin Gherasim. Memoriei lui George Apostu“ este deschisă la Centrul Internaţional de Cultură şi Arte „George Apostu“. Organizată cu prilejul omagierii unuia dintre cei mai interesanţi sculptori români, care ar fi împlinit acum 75 de ani, manifestarea de la Bacău cuprinde 65 de picturi, realizate de Marin Gherasim între 1975 şi 2009.

Există între artistul expozant şi cel omagiat o legătură profundă. Amândoi transpun în vizual modele arhetipale ale civilizaţiei din această parte a lumii şi amândoi o fac cu mijloacele artei moderne.

De altfel, pictorul Marin Gherasim nota în jurnalul său, în primăvara acestui an: „Mereu am simţit în George Apostu un artist afin cu idealurile mele artistice, un aliat - chiar dacă uneori de la distanţă - în căutarea şi impunerea valorilor fondatoare, originare, arhetipale. Tema «Tatăl şi fiul» este una dintre aceste valori care vorbesc despre origini şi despre continuitate, despre perenitate, despre modelele exemplare, despre forţa iradiantă a tradiţiei care este viaţă, este însăşi viaţa.

Şi Apostu a întruchipat aceste idei în forme simple, esenţiale, care se comunică direct, nesofisticat, prin elocinţa poetică a formelor simbolice, a materialelor lemnul, piatra, bronzul expuse ca nişte ofrande spre contemplare" .

Substanţa umanităţii

Caracterizarea este perfect valabilă şi pentru creaţia pictorului. Întreaga operă a pictorului este o suită de simboluri care echivalează din ce în ce mai profund şi cu o economie de mijloace exemplară, linii de forţă ale unei spiritualităţi forjate în această parte a lumii.

De la aluziile etnografice la cele ale ortodoxiei şi ale discursului despre continua comunicare a omului cu universul, „Ferestrele" , „Oraşele" sau „Poarta" din expoziţie, realizată în 2009, se deschid asupra filosofiei artistului, pe care simte nevoia să o împărtăşească celuilalt. Toate aceste elemente sunt simboluri ale întemeierii, aşa cum „Absidele" , „Jertfele" sunt semne ale memoriei, graţie căreia întemeierea intră în curgerea firească şi necesară a existenţei.

O existenţă exterioară, dar mai ales una interioară a artistului şi, prin el, a privitorului. O altă idee apare de-a lungul anilor: construcţia. Nevoia construirii în conformitate cu creşterea spirituală care a asigurat şi trebuie să asigure în continuare existenţa şi substanţa umanităţii.

Ea generează seria „Memoria absidei" , prezentă în expoziţie prin mai multe lucrări: „Martirikon" din 2007, „Memoria absidei albastre" din 2008, „Memoria absidei de aur" din 2009. Iar perenitatea, despre care autorul vorbea, naşte lucrările „Reconstruirea absidei", numite astfel şi în 2006, şi în 2007.

Elogiul memoriei

Că Marin Gherasim simte nevoia acută a integrării într-o evoluţie continuă o dovesc încă două dintre temele sale: „Piatra unghiulară" şi „Testamentul" . Ele se înscriu, de fapt, în continuarea „Palimp-sestelor", acele purtătoare ale scrierilor suprapuse, existente chiar dacă au fost ascunse de slovele generaţiilor ulterioare.

De altfel, suprafaţa „Pietrei unghiulare", care aminteşte prin forma sa şi prapurii bisericeşti (al căror simbol hrăneşte una dintre etapele creaţiei unui alt mare pictor, dispărut acum câţiva ani, Horia Bernea), este vibrată de mici semne regulate, puncte care opresc privirea, litere nescrise, menite să compună un text pe care imaginea îl echivalează.

Artistul şi lumea

Această cantonare în simbolurile eternităţii reprezintă şi profesiunea de credinţă a artistului. Marin Gherasim o figurează în culoare şi o notează în paginile sale de jurnal. Vizual, ea este „Turnul", construcţie ascendentă, între cer şi pământ, între punctul de plecare şi cel visat, între orizontala cotidianului şi verticalitatea spiritului. „Înălţarea turnului", pictură realizată în 2009, poartă şi o inscripţie: „Înălţarea Turnului. Chiar dacă toţi sunt indiferenţi sau dacă toţi i se opun, artistul îşi construieşte Turnul.

A înălţa Turnul înseamnă a-ţi construi fiinţa. Pictura este o întrupare". Nu este vorba aici despre romanticul „turn de fildeş" al creatorului, indiferent la nimicnicia lumii şi intangibil, ci despre veşnica aspiraţie omenească spre perfecţiune.

Paralela continuă între arta lui Marin Gherasim şi simbolurile religioase nu face din tablourile lui icoane. Catarii ascundeau sub forma poemelor de dragoste curteană adoraţia pentru Sfânta Fecioară. Potirele, tripticurile, tronurile, serafimii lui Marin Gherasim nu disimulează o credinţă, dar devin vehiculul unei viziuni asupra lumii şi a umanităţii din care spiritualitatea creştină este numai o parte.

Acum un an, Marin Gherasim a fost distins cu Premiul şi Diploma de excelenţă „George Apostu" , acordate anual de Centrul „George Apostu". Anul acesta a ţinut să omagieze amintirea sculptorului născut în zona Bacăului şi dispărut la Paris, cu această expoziţie pe care o consideră „una dintre expoziţiile mele cele mai importante, deschise în afara Bucureştiului" .