"Generatia fara uniforma" discuta despre rock si poezie

Cei care merg de obicei la evenimentele petrecute in Club A, au avut si joia asta parte de o atmosfera mai deosebita acolo, la prima intalnire din seria dedicata scriitorilor "Generatia 2000". Aceste

Cei care merg de obicei la evenimentele petrecute in Club A, au avut si joia asta parte de o atmosfera mai deosebita acolo, la prima intalnire din seria dedicata scriitorilor "Generatia 2000". Aceste intalniri, denumite "Poeticile cotidianului", fac parte dintr-un eveniment cultural numit "Generatia fara uniforma" pus in practica la initiativa Fundatiei Club A (un proiect cinematografic de prezentare a peisajului literaturii tinere in anul 2005). Fiecare scriitor invitat va fi provocat la o "mise en scene" a propriilor texte si a pozitiei pe care o adopta fata de cea mai concreta actualitate. Totul a inceput bine, asa cum s-a si stabilit de la inceput, adica s-a cantat pe scena, pentru ca trebuia sa existe o combinatie intre momente de muzica (rock alternativ) si lectura unor texte literare. Invitatul primei editii a fost poetul si jurnalistul Bogdan Perdivara, care a debutat anul trecut cu volumul "Kilometri de pivnita". Dupa ce a citit cateva dintre poemele sale, a vorbit despre creatie asa cum o percepe el personal, antrenandu-se intr-un dialog liber cu cei din sala, raspunzandu-le cu multa modestie; nu s-a impotmolit in reprosurile unora (pentru ca, slava Domnului, peste tot, mai ales in cenacluri si la intalniri de genul acesta, e musai sa existe un grup de carcotasi, experti in arta contrazicerii, si o garnitura de balci). Trecand dincolo de micile scene care au starnit rasete in sala, cine a fost acolo a putut sa aprecieze singur calitatea unui grupaj de poeme "douamiiste". Personal, am simtit o unda de tristete ascunsa in cuvinte, in curgerea frazelor, ca un filigran de aur: "(batranetea se urca pe tine incet / se inalta in tine si devii si tu mai inalt / si tot batranetea lucreaza se stie / ca mucegaiurile nobile pana cand / devii ingrozitor de destept si-atunci / gatul ti se usuca si intr-o zi te apuca plansul / nimeni nu stie de ce)"; poemele lui creeaza o atmosfera de underground, ceva se intoarce pe dos in tine, si nu stiu de ce, dar te invaluie dintr-o data spleen-ul. Te si vezi stand la masa cu Verlaine la un pahar de absint pictandu-ti viata in culori sumbre (nu vreau sa spun ca Bogdan Perdivara ar scrie ca Verlaine, nici vorba; nu neaga insa o apropiere fata de poeziile Ilenei Malancioiu). Obisnuita cu defularile sexuale in spatiul poeziei acestei generatii (ar fi un repros doar atata vreme cat se intrece masura si devii plictisitor de previzibil, sau in cazul in care nu mai scrii poeme, ci material pornografic si nimic altceva), nu ma mira versurile impudice si nici nu ma scandalizez pentru ca oricum nu aici cade accentul, nu asta e miza poetica la B. Perdivara. Joia viitoare va fi invitat prozatorul Silviu Gherman, autorul "Scurtei si plictisitoarei vieti a lui Kjus".