Andrei Pleşu

Scriitor

Nu ştiu dacă domnul Traian Băsescu are, la ora actuală, un sfătuitor cinstit şi inteligent. Pe de altă parte, nu ştiu dacă, avîndu-l, l-ar asculta. Dar sfătuitorul cu pricina ar trebui să-i spună apăsat că i-ar prinde bine să facă, măcar pentru şase luni, sau un an, un pas înapoi. Să se abţină. Să accepte o ieşire din scenă elegantă.

Ultimul dintre cele şapte cuvinte rostite de Iisus pe cruce (şi relatat doar de Evanghelia după Ioan, la cap. 19, versetul 30) este: „Săvîrşitu-s-a!” Nu e vorba, fireşte, despre consemnarea unui obştesc sfîrşit, ci despre sentimentul Celui care moare că misiunea care I-a fost încredinţată a fost îndeplinită. Care fusese această misiune?

Orice patriot român responsabil (şi, de altfel, orice patriot al oricărei ţări) ţine să nu-şi facă ţara de rîs. Ba mai mult: ţine să arate lumii (mai ales „răutăcioşilor” de pretutindeni) că noi, românii, „avem valoare”, suntem harnici, deştepţi, oneşti, omenoşi, pricepuţi la toate. Cu asemenea exigenţe, normal ar fi să ne gîndim de două ori cînd trimitem în străinătate personalităţi „reprezentative”.

Zilele trecute, profesorul Dieter Grimm a primit din partea Universităţii Bucureşti titlul de doctor honoris causa. E unul dintre cei mai importanţi jurişti europeni şi a fost vreme de 12 ani membru al Curţii Constituţionale din Germania.

Am fost foarte mîndru cînd mi s-au înmînat însemnele „Legiunii de Onoare”. Sunt mîndru şi acum, deşi ştiu că pînă şi această prestigioasă distincţie, ca de altfel multe alte distincţii şi premii internaţionale (nu în ultimul rînd Premiul Nobel) implică, uneori, un stingheritor coeficient de arbitrar, strategie politică, formalism de protocol sau modă ideologică.

Vezi mai multe