Ulei pentru motoare diesel obţinut din alge

 În Statele Unite ale Americii au apărut tot mai multe ferme care cultivă alge în vederea obţinerii de combustibil, dar şi pentru hrana animalelor. Biocombustibilii extraşi din cele mai simple plante sunt mai ieftini decât cei fosili. Olandezii cultivă în acvarii alge-aditivi pentru parizer şi crenvurşti.

În nişte foste depozite din localitatea Borculo, situată în estul Olandei, câţiva fermieri “cultivă” cu succes alge pe care le recoltează şi le vând crescătorilor de animale, procesatorilor de carne, industriei farmaceutice, industriei cosmetice sau pur şi simplu benzinăriilor.

Cele mai simple plante de pe Terra, capabile să-şi producă singure hrana folosind numai substanţe anorganice, lumină şi apă, sunt nebănuite rezervoare de energie vie, pe care omenirea le-a ignorat timp de milenii.

Hrană sănătoasă

Două dintre cele mai recomandate suplimente alimentare, spirulina şi chlorella, nu sunt altceva decât alge uscate şi compactizate sub formă de comprimate, care se vând în farmacii. Motivul pentru care sunt adesea recomandate de medici este conţinutul lor ridicat de iod, potasiu, fier, magneziu şi calciu, în forme uşor asimilabile, care ar fi greu de sintetizat în laborator.

Alte alge, precum porfiria, se consumă prin Scoţia sub formă de piure, ca spanacul, iar japonezii le folosesc pentru a înveli rulourile de sushi, apreciind nu doar calităţile lor nutritive, dar şi gustul asemănător cu al măslinelor. Olandezii spun însă că în Europa cel mai bine se vând algele pentru procesatorii de carne care le folosesc la producerea crenvurştilor şi a parizerului. Speciile preferate sunt Eucheuma spinosum şi Kappaphycus cottonii, din care se extrag aşa-numiţii hidrocoloizi, ce îmbogăţesc şi dau consistenţă mezelurilor.

Combustibili ieftini

Cum algele cresc atât de repede încât îşi pot dubla volumul la fiecare patru ore, cea mai simplă metodă de obţinere a biocombustibililor din alge este presarea în vederea extragerii uleiului. Dacă resturile sunt folosite pentru hrana animalelor, metoda este eficientă şi un litru de ulei costă numai 2,5 dolari.

Mult mai profitabilă este însă metoda tratării cu solvent, cantitatea de ulei obţinută fiind de şapte ori mai mare. În acvariul destinat înmulţirii se pun substanţe minerale hrănitoare pentru alge şi când numărul acestora a devenit suficient de mare se încetează brusc hrănirea lor. În lipsa nutrienţilor, algele mor şi se descompun imediat în zaharuri şi grăsimi.

Procedeul poate fi grăbit prin­­­tr-un şoc osmotic, care provoacă ruperea membranei protectoare a algelor cu ajutorul ultrasunetelor. Apoi, solventul ajută la menţinerea zaharurilor pe fundul vasului, iar grăsimile „eliberate” se culeg de la suprafaţa apei cu uşurinţă.

Ceea ce se obţine este un ulei asemănător celui extras din palmieri, dar mult mai eficient din punct de vedere energetic, care se poate folosi drept combustibil, în loc de motorină, în motoarele diesel. Preţul unui astfel de ulei nu depăşeşte 1,8 dolari pe litru!

Hidrogen produs în acvariu

O altă metodă de a produce combustibili cu ajutorul algelor a fost dezvoltată recent de geneticieni. Prin izolarea genei care ajută frunza să desfacă molecula de apă în hidrogen şi oxigen şi introducerea ei în organismul unor alge verzi, s-au obţinut alge care produc hidrogen în cantităţi mari.

Minunea are loc ritmic, prin simplul metabolism al noilor plante. Acestea se hrănesc şi, în urma asimilării substanţelor necesare vieţii, elimină hidrogen! Cu alte cuvinte, dacă sunt plasate în recipiente de sticlă şi expuse luminii solare, algele produc hidrogen în mod natural, iar acesta poate fi recoltat şi îmbuteliat cu ajutorul unei pompe.

 Testele preliminarii, efectuate  de americani, au dovedit că, folosind patru damigene de sticlă în care se cresc alge, o pompă şi câteva furtune, se poate obţine zilnic volumul de hidrogen necesar funcţionării unui automobil.

Îngrăşăminte şi filtre pentru aer

Cele mai noi studii legate de alge prevăd dezvoltarea unor specii capabile să acumuleze cantităţi mari de
fosfor şi azot pentru a putea fi transformate în îngrăşăminte ecologice pentru culturile agricole.

În prezent, în China se folosesc oricum algele obişnuite, culese de la malul mării, pe post de fertilizatori. Toamna, după închiderea sezonului turistic, algele adunate din mare se spală de sare şi se toacă, iar apoi se împrăştie pe câmpurile destinate cultivării porumbului.

Americanii au testat şi accelerarea creşterii algelor la suprafaţa oceanelor, prin împrăştierea unor cantităţi importante de pilitură de fier în apa de mare. Scopul acestor eforturi era curăţirea atmosferei de dioxidul de carbon suplimentar, întrucât algele consumă acest gaz în cadrul metabolismului. Metoda nu s-a dovedit eficientă din punct de vedere financiar, chiar dacă algele au crescut în mod spectaculos.

Pornind tot de la „foamea” algelor de dioxid de carbon, olandezii au dezvoltat şi nişte filtre „vii” pe bază de alge, prin care se balbotează gazele răcite rezultate în urma arderii cărbunilor. Rezultatele preliminarii au fost calificate de revista „New Scientist” drept „uimitoare”, dar metoda necesită încă îmbunătăţiri.

Materie primă ce se mulţumeşte cu puţin

Ca să crească repede, algele au nevoie de câteva substanţe minerale, de apă, de lumină şi de dioxid de carbon.

Acvariile sau vasele în care se cultivă alge nu pot fi prea adânci sau prea groase, întrucât lumina pătrunde în cantităţi suficiente cel mult 10 centimentri dincolo de sticlă. 

Dacă apa este agitată, algele cresc mai repede.