Groapa Glina, ecologie şi poluare istorică

O parte a depozitului de gunoaie din marginea Bucureştiului a devenit ecologică. Dar poluarea produsă de-a lungul anilor nu mai poate fi înlăturată, afectând în continuare viaţa oamenilor. Cel mai mare depozit de deşeuri al Capitalei a poluat satele din jur ani la rând. Abia în 2001 au început demersurile de ecologizare a gropii Glina.

Locuitorii din Glina şi directorul firmei care administrează rampa “Ochiul Boului” vorbesc despre efectele pe care poluarea generată de gunoaie le avea asupra satelor din jur. Acum, o parte din groapă a devenit ecologică, dar efectele depozitul istoric de gunoaie numai pot fi şterse.

Opt celule ecologice

În anul 2001,“groapa de la Glina” a intrat în administrarea unei firme specializate, care, în parteneriat cu Primăria oraşului Popeşti-Leordeni, a început lucrările de ecologizare a rampei. “Totuşi, depozitul istoric rămâne depozit istoric”, explică primarul din Popeşti-Leordeni, Tache Grigore.

Acesta spune că mormanele vechi de gunoi amestecat cu materiale inerte şi dărâmături trebuie acoperite în timp. Partea din groapă rămasă pe vremuri neutilizată este folosită în prezent pentru realizarea celulelor ecologice în care va fi depozitat gunoiul produs de bucureşteni.

În spaţiul rămas liber mai pot fi construite şapte sau opt celule pentru deşeuri, potrivit primarului din Popeşti-Leordeni. Prima celulă a fost deja umplută şi acoperită cu pământ. Acum, angajaţii Ecorec lucrează la cea de-a doua celulă.

Pentru a fi ecologică, aceasta trebuie să fie acoperită, până la începerea depozitării efective de gunoaie, cu un strat impermeabil de argilă, pe care se aşază o geomembrană.

Tehnologie pentru o rampă ecologică

Gunoaiele depozitate în prezent, la groapa de lângă Glina nu mai emană în atmosferă gazul pestlenţial care otrăvea localitatea.

Acest lucru se datorează noilor tehnologii de captare şi ardere a biogazului, montate în interiorul rampei de gunoi de către administratorii gropii “Ochiul Boului”.„Materia organică intră într-o putrefacţie care produce un gaz, biometan”, explică directorul companiei care administreză depozitul, Michael Douglas. Pentru a capta acest biogaz, în pământul de sub mormanele de gunoaie s-au construit nişte puţuri.

Printr-o staţie specială de vacuum sunt trase gazele, care ulterior sunt arse.  Levigatul (materia care rezultă din putrefacţia gunoaielor menajere – n.r. ), în schimb, se pompează la suprafaţă. “După ce trece printr-o tehnologie de epurare, lichidul se transformă în apă, în proporţie de 60 %, iar cele 40 de procente rămase reprezintă concentratul pe care îl pompăm din nou la suprafaţă pentru a ajuta la putrefacţia totală a gropii de gunoi”, adaugă Douglas. 

Acesta susţine că sistemul de captare şi ardere a metanului din gunoi, care l-a costat patru milioane de euro, poluează cât o centrală de 12 kilowaţi de casă.

Douglas se mai laudă cu o nouă achiziţie, unică în Europa: o presă de 200 de tone care îi transformă fiecare opt metri cubi de gunoi în 0,8 metri cubi. Procesul de compactare este într-atât de eficient, încât un metru cub de gunoi cântăreşte circa o tonă, potrivit directorului firmei.

În pânza freatică, apa este infestată

Locuitorii din Glina acuză că rampa de gunoi a infestat pânza de apă freatică. Administatorul gropii suţine că poluare nu provine d ela el.

“Oamenii se plâng că apa este infestată. Acolo sus este Popeştiul. Aţi văzut la ce adâncime sunt eu. Aici, în groapă, eu îmi trag apa de la 20 de metri mai jos, am trimis-o la analize şi e perfect bună. Cu apa asta se spală toată lumea”, spune Douglas.

Analizele arată însă că apa este întradevăr poluată. “Probabil că pânza lor freatică este infestată din altă parte, gândiţi-vă câte ferme au fost acolo”, spune Douglas.  În cele din urmă însă, el recunoaşte că există nişte substanţe care infestează apa din satele vecine. “Dar din cauza poluării istorice, n-ai ce să mai faci”, spune acesta.

Acces interzis

Depozitele de gunoi controlate şi ecologizate aduc pagubă în casele multor familii de ţigani care obişnuiau să-şi câştige existenţa din colectarea fiarelor vechi de pe vechile gropi.

Cel puţin aşa susţine Michael Douglas, directorul companiei care se ocupă cu administrarea gropii de gunoi de lângă Glina. Acesta precizează că din 2001, când firma a preluat groapa, a început să limiteze accesul ţiganilor care colectau sticlă, hârtie sau fier de pe mormanele de gunoi.

“E un risc prea mare pe care ar trebui să mi-l asum, nu am nevoie de amenzi luate din cauza asta. Îmi sunt de ajuns utilajele pe care le am, încerc să reduc la minimum eroarea umană”, spune Douglas.

Directorul companiei povesteşte că în urmă cu câţiva ani, un ţigan şi-a scăpat ţigara în gunoaiele pe care stătea, generând un incendiu care a fost stins cu greu. Pe atunci, metanul emanat de gunoaie nu era captat şi reprezenta un pericol.
Mai mult, gazul răspândea mirosuri insuportabile in toate satele vecine.

Viaţa la doi paşi de rampă

Fumul de la cauciucuri şi de la celelalte obiecte din care ţiganii scoteau fier după ardere, la care se adăuga biogazul emanat de gunoaiele în putrefacţie, constituiau  perdeaua de poluare care acoperea casele sătenilor din jurul rampei “Ochiul Boului”. 

Acum, sătenii din Glina nu mai suferă de pe urma acestor probleme, dar apa din puţurile săpate în grădini este încă infestată. Noroc că până la sfîrşitul anului 2009 toată lumea va avea canalizare şi apă potabilă, anunţă viceprimarul comunei Glina, Dedu Tănase.

Vasile Ţuglea, 85 de ani, spune că are fântână în curte, dar că apa nu se poate bea. De aceea, o foloseşte doar la spălatul rufelor şi la udatul grădinii. Soţia sa, Tanţa, povesteşte cum în fiecare săptămână are noroc de fiica lor, care le aduce câte zece bidoane a cinci litri de apă:

“Cu asta fac şi cafeaua, şi supa, las’ să fie, că nu mai stau să fierb apa”, spune ea. Altminteri, sătenii duc o viaţă liniştită în Glina: “Sunt sănătos, am grădină, oamenii sunt cumsecade, mai sunt şi ţigani..”, mai spune ‘nea Vasile. O singură dorinţă mai are: “De-ar dispărea groapa asta de gunoi de lângă noi… ar fi o treabă.”

Viceprimarul Dedu Tănase susţine că, deşi la analizele apei din puţurile săpate de oameni au ieşit cantităţi mari de substanţe toxice pentru organism, nu s-au semnalat niciodată cazuri de copii sau adulţi bolnavi din această cauză. “Oamenii au avut grijă să-şi fiarbă mereu apa înainte să o folosească”, adaugă acesta.