În insula grecească Salamina, Paştele se sărbătoreşte cu rachete şi petarde

În fiecare an, de Sărbătorile Pascale mulţi atenieni se retrag la casele de vacanţă pe care le deţin în această insulă Nu ştiu cum s-a simţit în Noaptea de Înviere preotul

În fiecare an, de Sărbătorile Pascale mulţi atenieni se retrag la casele de vacanţă pe care le deţin în această insulă

Nu ştiu cum s-a simţit în Noaptea de Înviere preotul Anastasios, din insula grecească Salamina, cu kilogramele de petarde care-i explodau sub sutană, însă eu m-am simţit reporter de război. Acum sunt convins că de Revelion, în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti este linişte şi plictiseală. Sute de greci din Salamina au sărbătorit Paştele cu petarde, cu un Iuda pe care l-au spânzurat în faţa bisericii, cu miel şi cocoreţi la proţap şi cu farfurii sparte de cap.

În seara dinaintea Învierii Domnului, Atena era destul de goală. În afară de câteva grupuri de turişti, în general chinezi, şi nelipsiţii negri cu marfă contrafăcută pe care îi vezi în toate oraşele turistice, nimeni. În schimb, arterele care duc la ieşirile din oraş au fost extrem de aglomerate. Porturile la fel. Insula Salamina este la 15 minute de mers cu ferryboat-ul de Capitală. Lângă Salamina se află una dintre cele mai importante baze militare din Grecia, motiv pentru care între insulă şi Atena nu s-a construit un pod pentru traficul de autovehicule. Peste 75% din casele de pe insulă nu sunt locuite decât la sărbători. Atenienii şi-au cumpărat aici case de vacanţă, terenurile fiind mult mai ieftine decât în oraş. Concret, cu 100.000-120.000 de euro îţi construieşti o casă cu toate utilităţile în Salamina şi te poţi bucura de soare, de Marea Egee şi de traficul lejer, tot timpul anului. Insula este plină de cluburi, cafenele, restaurante şi magazine, iar preţurile sunt aproape identice cu cele din Bucureşti. O cafea la o terasă de pe malul mării nu costă mai mult de doi euro, iar un prânz cu două feluri de mâncare abia dacă depăşeşte 10 euro.

Insularii l-au transformat pe Iuda în terorist kamikaze

Dacă în Atena credincioşii nu au fost lăsaţi de poliţie să sărbătorească Paştele cu petarde, în provincie lucrurile au stat cu totul altfel. Pocniturile au început încă de seara şi au ţinut până târziu în noapte.

Pentru greci, duşmanul public numărul unu în zilele de Paşte este Iuda Iscarioteanul, ucenicul care l-a trădat pe Hristos pentru 30 de arginţi. Fiecare comunitate din Grecia pregăteşte o păpuşă din cârpe, reprezentându-l pe Iuda, pe care îl învelesc în petarde şi îl acoperă apoi cu o mantie. Îi pun barbă, mustaţă, astfel încât, dacă îl vezi de la distanţă, juri că este om. În sâmbăta dinaintea Paştelui, Iuda este aşezat la o masă, în faţa bisericii, i se pune un pahar de Ouzo în mână şi o farfurie cu măsline.

Duminică seara, păpuşa este spânzurată chiar în faţa bisericii, iar apoi i se dă foc. Localnicii se bucură, aplaudă şi dansează în timp ce Iuda se transformă în scrum. Pentru greci, focul este predominant în ritualurile de Paşte, pentru că lângă fiecare biserică se adună un morman de crengi de copac, mobilă veche, scaune dezmembrate care formează un rug înalt de 6-7 metri. La 12 noaptea, rugul este aprins, iar flăcările pot fi văzute de la zeci de kilometri distanţă.

"Hristos Anesti" (n.r. - Hristos a înviat), şi războiul începe. "Dacă ţi-e frică, mai bine rămâi în biserică", mă sfătuia părintele Anastasios care a ieşit din biserică, în bătaia focului, de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Cu o lumânare aprinsă în mână şi cu o cruce de metal, părintele a dat "ordinul" pentru deschiderea focului, urându-le sutelor de "războinici" din curtea catedralei "Hristos a înviat!".

Familia preotului este una foarte numeroasă. Anastasios are şase copii, cinci băieţi şi o fată. Nu au putut fi toţi acasă de sărbători, pentru că trei dintre fraţi lucrează în armată. Ceilalţi copii însă ţineau lumânări de ceară curată în mână şi ascultau slujba care se ţinea pe un postament din faţa bisericii. Ţintele principale ale celor care aruncau cu petrade şi artificii erau clopotniţa şi preotul. Când cele două obiective erau nimerite, mulţimea se entuziasma teribil. După jumătate de oră de împuşcături... linişte.

Un nor gros şi colorat de fum, învăluia biserica ai cărei pereţi erau pătaţi de urmele petardelor. Oamenii se îmbrăţişau, îşi urau "Hristos a înviat" şi împărţeau cadouri. La ora 1.30, slujba de Înviere se terminase, iar grupurile de petrecăreţi se îndreptau spre case pentru a mânca tradiţionala ciorbă de măruntaie de miel şi ouă roşii.

Miel la proţap şi cocoreţi, masa tradiţională de Paşte

A doua zi, în curtea fiecărei case din Salamina sfârâia pe grătar cel puţin un miel. Boxele montate pe scaune duduiau cu muzică tradiţională grecească, iar familiile reunite se bucurau de vremea călduroasă şi vinul care curgea în carafe. Familia lui Anastasios era reunită. Copiii au ajuns acasă de sărbători cu soţiile şi copiii lor pentru a serba Paştele. Socri, cuscri, verişori, nepoţi, în total vreo 15 persoane s-au aşezat la masa mare pregătită în curte, la umbră. Maria, coana preoteasă, are un business destul de profitabil în Salamina. Într-un atelier cât un apartament cu două camere împreună cu un asociat, Maria face lumânări pentru toate bisericile de pe insulă. Profitul? Circa 3.000 de euro pe lună.

Bărbaţii tăiau bucăţi din mielul care se învârtea la proţap şi le puneau în farfurii. După o scurtă rugăciune, rostită de capul familiei, începe masa, şi odată cu ea, distracţia. Femeile nu aveau de ce să îşi facă probleme cu spălatul vaselor, pentru că farfuriile odată golite erau sparte de ciment. Unul dintre bărbaţi care se ocupa de muzică a montat şi un microfon, astfel încât toată lumea să poată face karaoke. Când credeam că distracţia se apropie de sfârşit, pentru că mielul ajunsese din ce în ce mai mic, toată familia s-a încolonat şi a plecat în vizită la casele vecine. "Cine termină primul de mâncat, merge la cel mai apropiat vecin şi de acolo la altul, până termină toată lumea", îmi explică gazda.

Petrecerea s-a terminat târziu în noapte, când petrecăreţii au umplut cluburile din Salamina până la refuz. Dimineaţă, focul din curtea bisericii încă mai fumega, iar dangătul clopotelor care anunţau o nouă slujbă se amesteca cu vuietul vapoarelor care acostau în portul din Atena. Petrecerea se terminase şi lucrurile începeau să reintre în normal. A doua zi de Paşte, toate magazinele din Atena erau închise, spre bucuria comercianţilor ambulanţi şi a buticurilor cu suveniruri de pe Acropole care făceau bani. "Astăzi am vândut de vreo 5.000 de euro, iar ziua încă nu s-a încheiat, mi-a spus un vânzător de la un magazin de statuete, icoane şi instrumente muzicale. Străzile au început să se aglomereze din nou, iar porturile să se golească.