Cum va afecta reorganizarea teritorială procesul de justiţie în România

Judecătoarea Alina Nicoleta Ghica, preşedinta Secţiei de contencios-administrativ şi fiscal de la Curtea de Apel Bucureşti, susţine că, în lipsa unui studiu de impact, proiectul de lege privind reorganizarea teritorială va genera efecte imprevizibile de ordin social şi judiciar.

EXCLUSIV adevarul.ro / Culisele întâlnirii UDMR - Băsescu: Statut special ca în Tirolul de Sud pentru judeţul special Harghita-Covasna, una dintre variante

Click aici pentru a spune şi tu dacă esti de acord cu organizarea referendumurilor pentru desfiinţarea judeţelor

Judecătoarea candidează la un post de membru în Consiliul Superior al Magistraturii.
 
Care este impactul asupra sistemului judicar, dacă va fi aprobat proiectul de lege privind reorganizarea teritorială?

Proiectul de lege privind reorganizarea teritorială, în dezbatere la acest moment, va genera o modificare în structura actuală a sistemului judiciar cu impact evident asupra calităţii şi duratei proceselor în justiţie prin: modificarea (posibil reducerea) numărului instanţelor, cu implicaţii asupra respectării statutului de inamovibilitate al judecătorului; limitarea accesului cetăţeanului la justiţie prin sporirea cheltuielilor pe care le implică un proces (cheltuieli de deplasare la sute de kilometri distanţă, dificultatea alegerii unui apărător, etc); îngreunarea procesului judiciar prin dificultăţile pe care le presupune administrarea probelor (deplasarea martorilor, efectuarea expertizelor,  cercetărilor locale la mare distanţă). Consider că alături de intrarea în vigoare a noilor coduri, preconizata reorganizare teritorială, pe fondul lipsei oricărui studiu de impact, va genera efecte imprevizibile de ordin social şi judiciar.

“Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai Constituţiei, legii şi deciziilor Curţii Constituţionale”, se arată în proiectul Constituţiei-declarată deja neconstituţională. Care este părerea dumneavoastră despre această modificare?

Consider că prin prevederile acestui proiect se urmăreşte slăbirea, până la desfiinţare, a prerogativelor puterii judecătoreşti.  Obligativitatea respectării deciziilor Curţii Constituţionale este reglementată şi în prezent, însă acest aspect nu poate aduce atingere principiului preeminenţei normelor de drept european asupra normelor de drept intern, perspectivă din care modificarea preconizată nu va produce niciun efect.

În acelaşi proiect se arată că actele referitoare la politicile fiscale şi bugetare nu vor mai putea fi contestate în instanţă. Ca preşedinte a Secţiei de contencios-administrativ cum vi se pare această ultimă modificare?

Exceptarea actelor normative care transpun politicile fiscale şi bugetare de la controlul de legalitate al instanţelor judecătoreşti constituie o flagrantă încălcare a liberului acces la justiţie. În orice stat membru UE asemenea exceptări se reduc doar la domenii precum siguranţa naţională, actele de comandament cu caracter militar, dar nici în aceste domenii cu caracter absolut.  S-a demonstrat, în numeroase situaţii şi mai ales în ultima perioadă, că actele normative în materie fiscală şi bugetară au implicaţie directă asupra vieţii de zi cu zi a cetăţeanului (taxele de poluare, pensii, salarii, altele) fiind, astfel, de neconceput sustragerea lor controlului judecătoresc.

Puterea judecătorească este influenţată, în vreun fel de Legislativ şi Executiv? Cum?

În primul rând trebuie explicat de ce este importantă independenţa justiţiei pentru orice cetăţean. Cele mai multe procese în instanţele din România sunt ale cetăţenilor cu statul român, generate de restructurările din sistemul administraţiei publice, de criza economică, de reformele şi tranziţiile nesfârşite, ce au provocat zeci de mii de concedieri, reduceri salariale pentru sute de mii de angajaţi, pensii recalculate (de ordinul sutelor de mii), societăţi în dizolvare şi lichidare (numai în Bucureşti cca 60.000 de societăţi comerciale), proprietăţi nerestituite (mii de notificări nesoluţionate la nivelul primăriilor), cereri de restituire a taxelor impuse nelegal de statul român şi exemplele pot continua. În acest context apare vital ca justiţia să-şi păstreze statutul de independenţă pentru a asigura cetăţeanului – justiţiabil garanţia unui proces corect şi care să-i dea posibilitatea să-şi găsească dreptatea.
 
Care sunt principalele ameninţări asupra independenţei justiţiei?

În prezent, sunt percepute de către judecători drept evidente atacuri la independenţa justiţiei: adoptarea de către Executiv a unor acte normative succesive de suspendare a efectelor executorii ale hotărârilor judecătoreşti prin care statul este obligat să plătească cetăţenilor sume de bani (de la restituire taxe auto până la despăgubiri pentru nerestituirea proprietăţilor preluate abuziv) golind de conţinut forţa executorie a acestora consacrată de Constituţie; culpabilizarea întregului corp de magistraţi pentru orice obiectiv politic neatins; menţinerea controlului de către Ministerul Justiţiei asupra instanţelor prin administrarea bugetului. Deşi independentă ca putere constituită în stat, contrar prevederilor Constituţiei României, puterea judecătorească depinde de un ordonator principal de credite, Ministerul Justiţiei, componentă a puterii executive. În mod paradoxal, Ministerul Public care este pus administrativ sub autoritatea ministrului justiţiei, beneficiază de independenţă financiară. Aceasta creează un dezechilibru în dinamica funcţionării independente a puterii judecătoreşti, dar şi o presiune nejustificată a puterii executive în raport cu puterea judecătorească.

Preşedintele României, Traian Băsescu, a criticat dur, la 10 iunie 2011, justiţia din România. Sunt normale aceste acuzaţii publice?

Justiţia şi modalitatea în care ea se înfăptuieşte sunt expresia echilibrului unei societăţi, iar dorinţa de atingere a unor obiective politice declarate şi asumate nu trebuie să împingă actul de justiţie peste normele care reglementează desfăşurarea procedurilor judiciare.Consider că afirmaţii precum cele la care ne referim nu sunt doar nefireşti, ci şi extrem de periculoase pentru menţinerea echilibrului puterilor în stat garantat constituţional. Blamarea in corpore a activităţii instanţelor de judecată de către puterea executivă pentru orice obiectiv politic neatins –a se vedea eşecul neaderării la spaţiul Schengen, s-a realizat în condiţiile în care judecătorii nu au niciun rol instituţional. De asemenea, trebuie înţeles că justiţia nu guvernează din punct de vedere economic şi social iar instanţele nu pot crea locuri de muncă, oportunităţi economice sau să oprească disponibilizările decise de guvern.

În cazul erorilor judiciare dovedite cine trebuie să răspundă material pentru aceste greşeli? Magistratul sau statul Român?

În cazul în care se dovedeşte fără echivoc că eroarea judiciară este urmarea faptei imputabile a magistratului, aceasta trebuie să antreneze răspunderea în condiţiile reglementate de lege, singurul temei al angajării răspunderii fiind culpa. În situaţia în care eroarea judiciară apare din cauze neimputabile magistratului (descoperirea unor probe noi, retractarea declaraţiilor iniţiale, alte asemenea situaţii), răspunderea aparţine exclusiv statului care în orice sistem judiciar îşi asumă justiţia ca serviciu public şi implicit erorile judiciare. Trebuie înţeles că erorile judiciare sunt inerente oricărui sistem de drept iar răspunderea pentru acestea se angajează de la caz la caz după distincţiile arătate.