Oltenii şi bănăţenii se luptă-n lubeniţe
0
În timp ce oltenii din Dăbuleni (Dolj) susţin că pepenii lor sunt cei mai gustoşi, bănăţenii din Gottlob (Timiş) se laudă că ai lor sunt cei mai solicitaţi la export. În topul producţiei de lubeniţe, bostănarii din Dăbuleni se află pe primul loc, cu recolte de până la 100 de tone la hectar, iar cei din Gottlob au scos 50 de tone la hectar.
Lubeniţa de Dăbuleni, un brand naţional. Este atât de cunoscută încât producătorii din alte zone ale ţării îşi vând pepenii susţinând că sunt din Dăbuleni. Însă, uşor-uşor, se mai construieşte un brand: lubeniţa bănăţenilor, cunoscută la nivel regional.
Ca şi oltenii, bănăţenii spun că şi ei au sol „lăudat de Domnul“ şi că au toate atuurile pentru a fi consideraţi cei mai dulci şi răcoroşi din ţară. La început, oltenii nu i-au luat în seamă pe bănăţeni, râzând hâtru, cum ştiu ei cel mai bine s-o facă. Acum însă, încep să-şi laude marfa, doar pentru a reaminti că ei, cei din Dăbuleni, sunt „fruncea“.
Record la Dăbuleni
Primarul localităţii Dăbuleni, Nicolae Drăgoi, susţine că în 2009 s-a înregistrat o producţie-record la lubeniţele altoite pe tiugă, precizând că s-a ajuns până la 100 de tone la hectar. Drăgoi este de părere că lubeniţa de Dăbuleni este şi cea mai bună din ţară.
„Datorită terenului nisipos, pepenii noştri sunt cei mai buni, au dulceaţă şi aromă de pepene adevărat, de calitate. E propice pentru cultivarea lor. Nu cred să fie la fel de bune în locurile unde nu sunt astfel de terenuri“, a adăugat primarul Drăgoi. O producţie bună s-a înregistrat şi la lubeniţele puse la ghiveci.
„Am avut în jur de 40 de tone şi aproximativ 30 la cele semănate. Producţie a fost destulă, dar din păcate au rămas pepeni pe câmp, că nu s-au vândut. N-am avut pierdere, dar nici profit prea mare“, spune Alin Marcu, un proprietar de bostănărie.
Primarul Nicolae Drăgoi spune că i-a fost dat să descopere prin diverse localităţi din ţară comercianţi de lubeniţe care susţineau că sunt din Dăbuleni. „Se dau din Dăbuleni că ştiu că lubeniţele noastre sunt cele mai căutate“, declară edilul.
Cu experienţă bogată şi condiţii favorabile, gottlobenii au reuşit să cultive în 2009 peste trei sute de hectare de lubeniţă, iar un singur hectar dă până la 50 de tone de pepeni. Producţia verii 2009 ajunge astfel la aproape 15.000 de tone de lubeniţă. „Datorită recoltei de anul acesta, Gottlobul ar putea da câte o felie de pepene pentru fiecare român”, a declarat, pentru „Adevărul”, Sebastian Dumbravă, referent agricol.
Gottlobenii atacă Occidentul
Dulceaţa pepenilor gottlobeni a ajuns şi peste graniţă, iar ungurii au început, din 2009, să importe cantităţi tot mai mari de lubeniţe. Mircea Truţă a sosit la Gottlob în urmă cu 15 ani, iar după căsătorie a intrat într-o familie de bănăţeni. „Pepenele de Gottlob este cel mai dulce şi mai răcoros, pentru că terenul de aici este lăudat de Domnul.
Nu ştiam nimic despre pepeni, dar acum nu concep viaţa fără cultivarea lubeniţei”, a spus bărbatul. Acum foloseşte seminţe din Olanda şi periodic testează noi soiuri de pepeni, pentru a afla care se adaptează cel mai bine condiţiilor de la Gottlob.
Brandul „lubeniţei de Gottlob”, în zona Banatului, face ca tot mai mulţi comercianţi să pună pe tarabele lor afişe prin care anunţă că vând fructe gottlobene.
„Ca să înlăturăm concurenţii, ne-am propus să arătăm care este lubeniţa noastră prin etichete specifice”, a declarat Vasile Bledea, referent de specialitate. Astfel, producătorii autentici vor putea fi diferenţiaţi de cei care aduc pepeni din Turcia sau Grecia şi se folosesc de brandul lubeniţei de Gottlob.
Moldovenii vin din urmă cu pepenii de Matca
În timp ce oltenii şi bănăţenii se ceartă între ei, moldovenii se pregătesc pentru ca, în doi-trei ani, să preia controlul pieţei de harbuji. Matca, Tuluceşti şi Cudalbi sunt doar trei zone din judeţul Galaţi unde cultivarea pepenilor a devenit un mod de viaţă.
În Galaţi, la fiecare colţ de stradă sunt grămăjoare ordonate de pepeni. Unii sunt de import, dar vara aceasta au apărut tot mai mulţi producători din localităţile învecinate care se laudă că au cei mai buni pepeni.
Sorin Palade, student la Chimie Alimentară la Galaţi, garantează pentru gustul de neconfundat al harbujilor moldoveneşti. „Suntem producători. Ai mei au cultivat jumătate de hectar şi, în total, ar fi cam şase-şapte tone de pepeni. Am vândut pepeni peste tot în ţară. Am fost şi la Piatra Neamţ, şi la Iaşi, şi în Bacău. Toţi clienţii mei au fost mulţumiţi”, se mândreşte
tânărul.
„Anul viitor îi întrecem pe toţi!“
Maria Şerban a venit de la Tuluceşti. „I-am cultivat noi, la Tuluceşti. Anul acesta am cultivat cam un hectar şi încă mai avem de adunat pepenii de pe câmp. Ia gustaţi, să vedeţi ce suc are pepenele de Tuluceşti! Nu mai găsiţi nicăieri aşa pepeni dulci”, ne îmbie femeia.
Dan Negrilă este din Matca, altă zonă din judeţul Galaţi cunoscută pentru pepenii săi. Cam nemulţumit de vara secetoasă care l-a văduvit de mare parte din producţie, bărbatul speră că anul viitor se va putea bate în lubeniţe cu oltenii şi bănăţenii. „Nu pot spune cam cât o să scoatem anul acesta, că a fost şi secetă, dar măcar să scoatem banii investiţi. Oricum, anul viitor, dacă o fi vremea mai bună, îi luăm pe toţi!”.
Pepenele copt sună ca papucul
Deşi tradiţia spune că lubeniţa coaptă se recunoaşte după ciocănit, producătorii au şi alte reguli după care află când e cel mai bun moment ca să culeagă pepenii. Bătrânii spun că pepenele copt trebuie să sune ca papucul, dar noua generaţie de cultivatori se raportează strict la culoare şi la frunzele plantei. În funcţie de aceste criterii, lubeniţa coaptă are dungile albe bine pronunţate, iar porţiunea care stă în partea opusă soarelui este galbenă.
De asemenea, „cârcelul” format pe plantă, din partea opusă fructului, trebuie să fie uscat. „Pregătirea producţiei începe în martie, după care răsadurile se ţin o lună în solar, iar apoi se mută în câmp”, a explicat Mircea Truţă. După 60 de zile pepenii se coc şi pot fi recoltaţi.
Se încarcă comentariile...
