Demnitar la Apărare, în firme filate de servicii de informaţii

Demnitar la Apărare, în firme filate de servicii de informaţii

Secretarul de stat Aurel Lascu a fost „director de proiect în Maroc“, într-o firmă de comerţ cu armament monitorizată de serviciile speciale. Deşi a lucrat în compania unor personaje filate pentru activitatea lor în domeniul industriei de apărare, Aurel Lascu a primit avizul pentru învestirea în funcţie.

Serviciile româneşti de informaţii au monitorizat activitatea unor grupuri de interese care activau în domeniul industriei de apărare. Unul dintre acestea este şi grupul de firme Boss, controlat de un general în rezervă, Otto Breuer. Nou-numitul secretar de stat la ministerul Apărării, Aurel Lascu (47 de ani), a avut funcţia de director de proiect, în Maroc, chiar la una dintre aceste firme, Boss Exim Trading Group Srl, în perioada 2003-2004.

Firmele Boss erau filate pentru apartenenţa lor la grupuri de interese care ar fi derulat acţiuni de trafic de influenţă, pentru facilitarea unor privatizări în favoarea unor companii străine. Grupul monitorizat este considerat de ofiţerii de informaţii ca fiind unul cu influenţă, atât în zona parlamentară, cât şi în zona executivă: Ministerul Economiei şi Comerţului şi Ministerul Apărării Naţionale.

Ţinta: Romaero

Unul dintre cazurile în care grupul de firme Boss a fost filat de serviciile speciale a fost privatizarea companiei Romaero. În acest caz, liderii grupului de firme Boss, printre care şi generalul (r) Otto Breuer ar fi încercat, prin trafic de influenţă, să aranjeze ca Romaero SA să fie cumpărată de Israel Aircraft Industries (IAI). Personajul central în această afacere este generalul (r) Otto Breuer, fost director adjunct al Canalului Dunăre - Marea Neagră, în “Epoca de Aur”.

În grupul de interese monitorizat de serviciile de informaţii mai apare un nume important, mai este identificat un personaj cu relaţii şi influenţă în Armata României: generalul (r) Victor Atanasie Stănculescu. Acesta din urmă a fost arestat în dosarul evenimentelor din decembrie 1989.

„Proiectul Maroc“

Grupul de firme Boss a intrat în atenţia serviciilor de informaţii româneşti în momentul în care au început activităţile de comerţ cu arme. Cam în acelaşi timp, cei care deţineau controlul grupului de firme şi-au creat o reţea de societăţi comerciale în care au jonglat cu diferite afaceri. Printre aceste societăţi se afla şi una dintre cele monitorizate „strâns“ de ofiţerii de informaţii, SC Boss Exim Trading.

Este chiar firma la care a activat actualul secretar de stat, Aurel Lascu, pe post de “director de proiect Maroc”.  În CV-ul său, actualul demnitar, responsabil cu Armamentele la MapN, arată că a deţinut funcţia de “director proiect în Maroc” al societăţii Boss Exim Trading Group. Perioada în care Aurel Lascu a reprezentat firma în statul african a fost de un an: 2003-2004. Firma respectivă ridică însă mai multe semne de întrebare. Înfiinţată în 1998, societatea era controlată de  Bogdan Ceauşelu şi de fostul general Otto Breuer şi are sediul în strada Varşovia.

La un un an după “mandatul” lui Aurel Lascu în Maroc, societatea avea şase angajaţi şi o cifră de afaceri anuală de aproape 20.000 de euro. Conform datelor Registrului Comerţului, atât în 2004 cât şi în 2005, firma nu a avut niciun profit. Numai că cealaltă societate din grupul de firme care-l plătea pe ministrul secretar de stat Lascu intrase în forţă pe piaţă. Cu un profil de consultanţă pentru afaceri, Boss Construcţii şi Consultanţă avea succes în domeniu: cifră de afaceri, în 2005, de 2,4 milioane de euro cu doar doi angajaţi.

Înainte de arme, energie

Secretar de stat şi şef  al Departamentului pentru Armamente, Aurel Lascu are un istoric interesant şi în ceea ce priveşte experienţa profesională în alte domenii. Conform propriei sale declaraţii, demnitarul a activat timp de trei ani (între 2000 şi 2003) ca administrator într-o firmă de apartament, Group Trading M&D 2000 Srl, din Bucureşti. Aurel Lascu nu a fost doar administrator al acestei firme, ci şi acţionar.

Mai curios este că demnitarul îi avea ca şi colegi de „patronat“ pe vestitul Mihai Tânjală, alături de un cetăţean sârb, Dragan Stamenkovic, dar şi o firmă - Dorchester Trade LLC, cu adresă în Washington DC. Acest colorat acţionariat coordona activitatea de „comerţ cu ridicata al altor produse“. Potrivit unei declaraţii a fostului acţionar Mihai Tânjală, firma de apartament Group Trading M&D s-a ocupat cu exportul şi importul de energie!

Tânjală: „Ce, nu este voie să deţii un off shore?“

Fiindcă Aurel Lascu nu a dorit să dea niciun amănunt despre activitatea sa în firma Group Trading M&D, Mihai Tânjală a fost singurul care a acceptat să vorbească despre firma de apartament care în anii ‘90 se ocupa cu tranzacţiile cu energie. „Lascu chiar a muncit. A coborât şi a urcat. El este un nevinovat. Sunt prieten bun cu Aurel Lascu, dar dacă era să facă ceva grav privind securitatea naţională vă spuneam imediat“, declară Mihai Tânjală.

Fost şef al Biroului de Contraspionaj al Aviaţiei şi ofiţer de contraspionaj în cadrul Direcţiei Securităţii Statului, Tânjală spune despre prezenţa în acţionariat a firmei din Washington că “este un off shore probabil. Dar, ce, nu este voie să deţii un off shore?“, întreabă acesta retoric. În cele din urmă, Tânjală a declarat că fima unde Aurel Lascu era şi acţionar, şi administrator „a făcut import şi export de energie electrică“.

Interesant este că şi prientenul lui Lascu, ministrul Mihai Stănişoară (47 de ani), a derulat astfel de afaceri cu energie electrică şi tot în parteneriat cu sârbii. Revenind la secretarul de stat, Mihai Tânjală spune că „ a fost adus la minister de către Stănişoară. Cred că e normal să-ţi iei oamenii de încredere cu tine“, conchide Tânjală.

În spatele biroului de presă

Aurel Lascu a refuzat categoric să aibă o discuţie despre situaţia sa, dar a “delegat” biroul de presă al MApN
să-l reprezinte. Astfel, MApN declară că relaţiile lui Aurel Lascu cu Otto Breuer, Mihai Tânjală şi cu Dragan Stamenkovic „au fost de natură profesională“.

Biroul de presă susţine că Lascu este doar administrator al SC Group Trading M&D – firmă de afaceri cu energie –, şi nu acţionar. În general, răspunsurile primite de la MApN în numele lui Aurel Lascu sunt evazive. La fel şi în ceea ce priveşte învestirea sa, care „s-a făcut în conformitate cu legislaţia în vigoare, prin decizia primului-ministru“.

Generalul (r) Otto Breuer Foto: Agerpres

Nici cu Otto Breuer nu se poate discuta, angajaţii firmelor sale  susţinând că acesta este plecat din ţară pentru o perioadă mai lungă de timp.

Şeful  Armamentelor

După ce a lucrat în firme filate de serviciile secrete, firme care se ocupau şi cu negoţul de arme, Aurel Lascu a fost numit secretar de stat în MApN chiar la Departamentul pentru Armamente (DpA). Printre atribuţiile departamentului oferit lui Lascu se regăsesc următoarele:

-Management contracte de achiziţii din ţară şi import. Evaluarea, certificarea şi supravegherea calităţii la furnizorii interni ai Ministerului Apărării Naţionale.

-Managementul programelor majore de achiziţii şi înzestrare cu sisteme de armament şi echipamente militare.

-Revizuirea politicii de achiziţii.

Reţeaua acoliţilor a erodat structurile informative

Direcţia Generala de Informaţii a Armatei (DGIA)  era  considerată unul dintre cele mai eficiente servicii de informaţii.
Din 2005, de când au avut loc primele schimbări ale şefilor de direcţii informative şi contrainformative pe criterii politice, nivelul profesionalismului a scăzut alarmant. Atunci a fost numit în conducerea direcţiei un civil, Vasile Păun, colonel în rezervă.

Practic, pentru el s-a inventat funcţia de adjunct al DGIA, pentru că în luptele pentru controlul informaţiilor, unii generali s-au opus numirii civilului în funcţia de director general. Pe fondul acestor lupte au avut loc numeroase schimbări, în funcţii cheie fiind numiţi acoliţi.

Migraţia ofiţerilor a slăbit sistemul

Efectul politizării s-a văzut imediat, iar repercusiunile există şi astăzi. Păun a fost dat afară după ce a le-a trasat ofiţerilor de contrainformaţii sarcina de a face lobby în Parlament şi în presă pentru promovarea unor iniţiative legislative. Factorul subiectiv a continuat să existe în deciziile de numire pe funcţii, fapt pentru care foarte mulţi ofiţeri de carieră, buni profesionişti, au ales să plece în alte structuri: SRI, SPP, SIE.

Aşa se explică faptul că de câţiva ani, MApN se confruntă cu numeroase cazuri de scurgeri de informaţii, ba chiar s-a ajuns până acolo încât din depozitele de armament să fie furate arme şi muniţii fără ca Direcţia de Siguranţă Militară (DSM) să aibă habar. Aşa cum „contraspionii” militari nu au avut habar ani de zile că de sub nasul lor un plutonier, Floricel Achim,  fură şi vinde, la vrac, informaţii unor servicii secrete străine. 

Asociaţii lui Otto Breuer ajung înalţi demnitari

Otto Breuer este militar de carieră, coleg de generaţie cu Victor Athanasie Stănculescu. În „Epoca de Aur“ a fost adjunct al

Centralei Canalului Dunăre-Marea Neagră. De altfel, generalul este şi azi un susţinător activ al acestui proiect. Gradul de general l-a obţinut la scurt timp după Revoluţie, în 1990, de la Ion Iliescu.

Un an mai târziu pleca în Kuwait, în misiune şi, în acelaşi an, a trecut în rezervă pentru a intra în afaceri. Printre alte activităţi, firmele sale se ocupă şi de comerţul cu armament. Un alt asociat al generalului a fost Sebastian Vlădescu (foto), fost ministru de Finanţe în timpul guvernării Alianţei D.A.

SIMILITUDINI

Ca şi ministrul Mihai Stănişoară, secretarul de stat Aurel Lascu a făcut afaceri cu energie electrică, în parteneriat cu cetăţeni sârbi, la începutul anilor ‘90. Ca experienţă „militară“, Stănişoară a fost consilier prezidenţial pe probleme de siguranţă naţională, iar Lascu a lucrat în firme de comerţ cu armament. Cei doi sunt acum la conducerea Ministerului Apărării Naţionale.