Camaradul alsacienilor dispăruţi în România

Johan Schmidt a luptat în armata germană şi a petrecut mai mulţi ani în lagăre

Johan Schmidt (86 de ani) din Sighetu Marmaţiei a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial alături de alsacienii căutaţi de francezul Patrick Kautzmann. Peste 10.000 de militari au fost daţi dispăruţi în Europa de Est. O mie dintre aceştia ar fi rămas la Sighetu Marmaţiei, în 1945, unde s-au căsătorit cu românce pentru a primi drept de şedere.

Timp de trei zile, „detectivul mormintelor", francezul Patrick Kautzmann (50 de ani), Franţa, şi-a continuat căutările în Mara mureş. A stat de vorbă cu veterani de război din Vişeu de Sus, Petrova, Sighetu Marmaţiei şi Baia Mare, a confruntat datele strânse cu cele furnizate de istoricii din zonă şi a găsit chiar şi un supravieţuitor al războiului care a luptat cot la cot cu alsacienii din Divizia 8 de cavalerie Florian Geyer, care au dispărut fără urmă.

FOTO Francezul care reface istoria Alsaciei în România

Johan Schmidt este un ţipţer din Vişeu de Sus în vârstă de 86 de ani, care a luptat în armata germană şi a petrecut mai mulţi ani în lagăre din Budapesta, Râmnicu Sărat şi Siberia, ca prizonier de război.

Bătrânul îşi aminteşte că a avut în divizie mulţi camarazi de arme alsacieni, însă la identificarea acestora nu i-a putut da o mână de ajutor lui Kautzmann. „S-a întâmplat de mult. După război, am încercat să uit tot ce am trăit, pentru că ororile acelor vremuri nu se pot pune în cuvinte", mărturiseşte octogenarul.

Johan Schmidt a îndurat, alături de mai mulţi alsacieni, drumul spre lagărul din Siberia, care a început în Budapesta. „Am rezistat întregului drum, însă în Siberia am crezut că-mi voi găsi sfârşitul", îşi aminteşte Johan Schmidt.

„Şi-au găsit tragicul sfârşit pe drum"

„Majoritatea celor daţi dispăruţi şi-au găsit tragicul sfârşit pe drum", concluzionează Kautzmann.

„Şi tatăl meu îmi povestea aceleaşi orori, cum ruşii îi forţau pe prizonieri să meargă fără oprire, de multe ori cu picioarele însângerate, pline de răni, iar când aceştia cădeau, erau strânşi într-o căruţă. Când căruţa se umplea, dispărea în pădure", adaugă francezul. „Se auzeau împuşcături, apoi se făcea linişte. Căruţa se întorcea goală", completează Johan Schmidt, cu ochii înlăcrimaţi.

Ardeleanul confirmă ipoteza lui Kautzmann, în ceea ce priveşte venirea a circa o mie de soldaţi alsacieni la Sighetu Marmaţiei, în 1945. „Erau camarazi de arme de-ai mei. Şi ei au venit odată cu mine. Mulţi şi-au continuat drumul spre Alsacia. Dar cei bolnavi au fost duşi la spital în Sighet", povesteşte Schmidt.

Răspunsuri importante la Sighet

Soldaţii alsacieni care nu şi-au mai putut continua drumul spre ţara de baştină au fost lăsaţi în Sighetu Marmaţiei şi duşi în spital, la secţia militară. Cei care au murit au fost pe timp de noapte aruncaţi în gropile comune din oraş. Puţini dintre ei s-au însănătoşit. Aceştia din urmă, pentru a dobândi drept de şedere în România, s-au însurat cu româncele din Sighet.

„Nu există certitudini, era o perioadă zbuciumată. În plus, nemţii nu puteau ieşi din spital precum cehoslovacii, exista un fel de lege nescrisă care îi priva pe nemţi de acest drept", arată Mihai Dăncuş, directorul Muzeului Maramureşului.

„Răspunsul îl vom primi de la Starea Civilă din Sighetu Marmaţiei, cam peste două săptămâni. Am depus cerere pentru aflarea certificatelor de căsătorie din acea perioadă", spune Kautzmann.

"Erau camarazi de arme de-ai mei. Şi ei au venit odată cu mine. Mulţi şi-au continuat drumul spre Alsacia. Dar cei bolnavi au fost duşi la spital în Sighet."
Johan Schmidt
veteran