eVanghelie după PSD

Foarte mulţi se declară scandalizaţi de ajungerea lui Marian Vanghelie în poziţia de preşedinte interimar al organizaţiei din Bucureşti, unii ţinând să se delimiteze prin demisie de acestă

Foarte mulţi se declară scandalizaţi de ajungerea lui Marian Vanghelie în poziţia de preşedinte interimar al organizaţiei din Bucureşti, unii ţinând să se delimiteze prin demisie de acestă mişcare "sinucigaşă" a PSD-ului. Acestora din urmă le-aş recomanda să se întrebe, într-un moment de sinceritate, dacă într-adevăr această alegere i-a făcut să-şi dea demisia din partid sau doar au profitat de o ocazie bună pentru a se justifica în ochii opiniei publice şi mai ales în ochii proprii.
Însă oricât ar părea de revoltător la prima vedere, din punct de vedere al marketingului politic, aceasta s-ar putea să fie prima mişcare inspirată a PSD-ului. În condiţiile în care în arenă sunt gladiatori de talia lui Traian Băsescu, Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali, capabili să ofere mulţimii "pâine şi circ", nu mai poţi spera să ai succes trimiţând să-i înfrunte o domnişoară de pension în costum Armani. Trimiţi pe cineva "care este" credibil când îşi suflecă mânecile cămăşii. Să nu uităm că Marian Vanghelie a câştigat Primăria Sectorului 5 ca independent şi că s-a bătut strâns cu Adrian Videanu "care face" (după cum spunea sloganul electoral). Or, dacă alegerile ar fi azi, după ce locuitorii Capitalei au văzut câte grădini suspendate face Adrian Videanu pe planşele de desen tehnic şi câte gropi au rămas în caldarâm, s-ar putea ca deznodământul să fie altul.
Marian Vanghelie e un speaker slab, dar savuros, face mai mult rating decât o discuţie despre sinergia faptelor din meandrele concretului. şi, ce e mai important, are credibilitate că face lucruri, iar oamenii s-au săturat de discursuri. Oamenii au nevoie să vadă pieţe noi în cartier, nu planşe cu grădini supendate la televizor.
Sigur, odată cu eVanghelizarea circului ca strategie politică, orice speranţă de modernizare şi europenizare a PSD-ului moare înainte de a se naşte, orice ideal ideologic şi de rafinament politic e compromis. Dar, în felul ăsta, PSD-ul reintră în joc, începe să conteze, iar politica este despre rezultate. Chiar şi lui Traian Băsescu o să-i fie frică de Marian Vanghelie, fiindcă acesta nu va avea scrupule să se tragă de şireturi şi să folosească chiar mai abitir tehnicile de gherilă care i-au adus succesul actualului preşedinte al României.
Sigur, Marian Vanghelie este foarte greu de controlat însă, parafrazând un film celebru, PSD-ul nu are nevoie să-l controleze, e de ajuns să-l asmută. Atâta timp cât nu va ajunge principalul jucător şi purtător de imagine al partidului, ci va fi trimis doar "să faulteze" adversarul, ar putea deveni cu foarte mult succes o Elena Udrea a PSD-ului, cu ceva altoi de la Ludovic Orban şi bicepşi de marinar. Dacă am fi la fotbal american, Marian Vanghelie ar trebui să alerge pe lângă Mircea Geoană şi să aibă grijă să placheze toţi pretendenţii la mingea politică. Pentru rolul ăsta, în fişa tehnică trebuie să scrie lipsă de scupule, stil direct, charismă, curaj. Marian Vanghelie e omul potrivit la locul potrivit. Pregătiţi-vă de spectacol, se joacă cu casa închisă!