Ce aşteaptă lumea de la Barack Obama

Înainte ca americanii să-şi desemneze al 44-lea preşedinte, restul lumii îşi făcuse deja alegerea. Preferinţa a fost clară. Planeta, dacă ar fi pu­­tut vota, l-ar fi ales tot pe Barack Obama, cu un număr de voturi superior celui pe care l-a obţinut în propria ţară.

De la Tokyo la Paris, de la Stockholm la Pretoria, nu a existat niciodată atâta pasiune pentru o alegere în SUA, niciodată nu a fost luată partea cuiva cu atâta convingere. Entuziasmul pentru această alegere americană ţine de faptul că  marchează finalul a două mandate ale lui George W. Bush. După el, totul nu poate să meargă decât mai bine.

Acesta este sentimentul planetar la capătul unei preşedinţii care, cu războiul în Irak, cu unilateralismul şi refuzul luptei împotriva încălzirii climatice, a văzut America pierzând mult din atractivitatea sa în lume.

Sloganul “schimbării credibile”, proclamat de Obama, a sedus străinătatea. Ar fi totuşi o naivitate să credem că Washingtonul îşi va schimba radical politica externă.

Oricare ar fi viitorul preşedinte, America îşi va apăra întotdeauna în primul rând propriile interese şi va încerca să păstreze o prioritate din ce în ce mai disputată, scrie “Le Figaro”.

Reinventarea relaţiilor transatlantice

Consiliul European pentru Afaceri Externe (ECFR) consideră că alegerile prezidenţiale reprezintă pentru America şansa de a se reinventa, iar pentru Bruxelles şi Washington, ocazia de a reorienta relaţia transatlantică în sensul unei lumi multipolare.

În loc să aştepte revenirea la modelul obişnuit al relaţiilor transatlantice - în care SUA au rolul de a cere politici, iar UE acela de a le urma cu reticenţă - liderii europeni trebuie să propună propriile soluţii pentru marile provocări actuale: criza financiară mondială, salvarea misiunii NATO din Afganistan, instabilitatea din Pakistan, contracararea beligeranţei Rusiei, emergenţa economiei chineze, terorismul internaţional, situaţia din Orientul Mijlociu, se arată într-un comunicat al ECFR. În următoarele două luni, liderii europeni trebuie să elaboreze un pachet de soluţii pentru aceste probleme, astfel încât să-i poată prezenta preşedintelui Obama propuneri pentru un plan de acţiune comun, în loc de o listă de solicitări.

Cât priveşte Irakul, ministrul irakian de externe Hoshyar Zebari susţine că alegerea lui Barack Obama în funcţia de preşedinte al SUA “nu va antrena o retragere americană rapidă din această ţară.

Speranţe încep să renască şi în America Latină pentru o ameliorare a relaţiilor cu puternicul vecin din nord, în contextul în care sentimentul antiamerican s-a accentuat în faţa unilateralismului administraţiei Bush.

În cursul campaniei electorale, Barack Obama şi-a afişat voinţa de a revizui politica faţă de America Latină, unde guvernele sunt în majoritate de stânga. Nou lider de la Casa Albă va trebui să gestioneze o criză în curs cu Venezuela şi Bolivia, o ostilitate crescută în Ecuador şi Nicaragua şi problema embargoului pe care SUA îl impun Cubei din 1962.

Rusia cere echilibru

Autorităţile de la Moscova speră că administraţia americană, sub conducerea lui Barack Obama, va fi mai echilibrată în privinţa unor probleme precum Irakul şi scutul american antirachetă.

Vicepreşedintele Comisiei pentru Apărare din cadrul Camerei inferioare a Parlamentului rus, Igor Barinov, a spus că victoria democraţilor va determina o apropiere a relaţiilor dintre Statele Unite şi Rusia.

Cea mai importantă solicitare a noastră adresată preşedintelui Obama este de a se pune capăt atacurilor care vizează civilii în Afganistan

Hamid Karzai,
preşedintele Afganistanului