Viaţa pe dealuri, între agricultură şi high-tech
0Locuitorii a două cătune izolate din Maramureş au internet, Digi TV şi maşini de teren. La 40 de kilometri de Baia Mare, pe Culmea Preluci, două cătune ce par total rupte de civilizaţie oferă surprize neaşteptate.
Cătunele Sehelbe şi Afâniş, din comuna Copalnic, numără amândouă puţin peste 25 de locuinţe. Deşi turismul nu este punctul forte al zonei, cei care ajung aici sunt impresionaţi de frumuseţea locului, izolat şi sălbatic, cu case răsfirate pe dealuri.
Distanţa de la Şomcuta Mare la Sehelbe, cătunul cu 20 de locuinţe, este de 20 de kilometri, din care ultimii 10 sunt lipsiţi total de asfalt, fâcând locul greu accesibil.
Trăiesc ca la oraş
„Altădată eram mai izolaţi aici, drumurile nu erau curăţate şi iarna nu mai puteam ieşi de aici. Altădată aveam moaşă în sat şi femeile năşteau acasă. Acuma însă e altceva.
Suntem aproape ca la oraş”, spune Rodica Ghedan, o ţărancă sănătoasă pe care o găsim la Afâniş. În cătunul Sehelbe, dăm de Ghiţă Florian, un bărbat de 41 de ani. Deşi taie nişte lemne în curte, ocupaţia sa de bază este agricultura.
De la măgar la maşină
Din cauza izolării locului, aici nu a fost niciodată colectivizare, mai toţi sătenii având pământul lor.
„Aici, numai cine nu munceşte e sărac. Cam toţi au pământ pe care îl lucrează şi, în general, megem la piaţă unde ne vindem produsele. Dar acuma nu mai e ca pe vremuri.
Chiar dacă duceam produsele la piaţă cu măgarul, până la amiază tot vindeam şi reuşeam să ne şi întoarcem. Astăzi, mergem cu maşina, dar ne prinde seara pe drumuri”, îşi aminteşte Ghiţă. Toţi sătenii au în gospodărie tractorul şi maşina proprie.
Conectaţi la internet
Omul spune că nu a avut niciodată un loc de muncă, dar asta nu l-a făcut mai puţin informat, ba mai mult, are un calculator şi este conectat la internet.
„Aici sunt nişte locuri tare frumoase şi turismul s-ar putea dezvolta foarte bine, dar nu suntem mediatizaţi destul. Ba mai mult, pe internet figurează un drum care în realitate nu există, aşa că turiştii ar putea fi păcăliţi şi asta i-ar îndepărta de aceste locuri. În plus, nu beneficiem de avantajul unei zone montane, deşi suntem la peste 600 de metri altitudine”, spune el.
„Numai condamnat aş putea trăi la oraş”
Întrebat dacă i-ar plăcea să trăiască la oraş, omul mărturiseşte: „Numai dacă aş fi condamnat aş putea trăi la oraş”. Pe drumurile prăfuite dintre cătune, ici-colo răsare câte o casă. În fiecare curte însă, apare o maşină de teren.
Chiar dacă nu din cele mai scumpe - Aro şi IMS-uri - dar sunt maşini care fac faţă drumurilor accidentate. Pare că a trecut o veşnicie de când alarma pentru cei care aveau pălincii se dădea prin trasul clopotelor. Acum, există internet şi digi TV...
Nu sunt euro-navetişti
Aproape toate cele circa 25 de gospodării răsfirate pe dealuri în cătunele Sehelbe şi Afâniş au câte un tractor, o maşină de teren şi o antenă parabolică atârnată de acoperiş. Banii nu i-au făcut muncind prin străinătate, ci făcând agricultură.