Saracia reinvie scandalul manualelor

De la un timp, licitatiile organizate pentru achizitionarea de catre Ministerul Educatiei a manualelor scolare pentru invatamantul preuniversitar obligatoriu (cls. I - X) nu se termina decat cu

De la un timp, licitatiile organizate pentru achizitionarea de catre Ministerul Educatiei a manualelor scolare pentru invatamantul preuniversitar obligatoriu (cls. I - X) nu se termina decat cu scandal. Luni, comisia de rezolvare a contestatiilor licitatiei manualelor scolare ar trebui sa-si dea verdictul in privinta modului in care s-au solutionat problemele ridicate de petenti. De aceasta data, scandalul a atins cote nemaiintalnite: 180 de contestatii, pentru tot atatea manuale respinse. Anul acesta, spre deosebire de anul scolar 2003-2004, cand licitatia s-a transformat intr-o simpla renegociere a pretului, intrucat a fost uitata prin tot felul de sertare metodologia de organizare si s-au depasit toate termenele posibile pentru a mai putea organiza ceva, in licitatie s-au prezentat 418 oferte pentru cele 68 de titluri propuse de Ministerul Educatiei, pentru clasele a III-a si a a X-a. 39 de edituri au incercat sa-si adjudece castigarea dreptului de a se afla pe bancile scolarilor, fiind achizitionate de catre MEC. Bugetul ministerului pentru manuale in invatamantul preuniversitar obligatoriu este de aproximativ 400 de miliarde. Chiar daca numarul contestatiilor este impresionant, nu acesta este samburele scandalului. Supararea editorilor se naste din umilinta la care au fost supuse unele edituri cat se poate de serioase, refuzandu-li-se oferta, pe motivul calitatii continutului care ar fi lasat de dorit, in conditiile in care unele dintre manuale - cum sunt cele de engleza - sunt realizate dupa programa europeana, de catre edituri specializate si recunoscute international pentru profesionalismul si seriozitatea lor. Sigur, noua programa realizata de catre MEC nu este substantial diferita fata de cea dupa care se preda in scolile Europei. Diferentele nu sunt esentiale si, in fond, acestea constituie de fapt continutul conceptului de alternativitate pe care-l invocam atat. Nemultumirea editorilor provine tocmai din faptul ca sunt convinsi ca, neavand curajul de a recunoaste ca tot criteriul pret a fost cel decisiv, comisia de evaluare a manualelor incearca sa-i prosteasca in fata, cu argumente puerile, absurde, gen slaba calitate a continutului. Nu este prea departe in timp, undeva prin vara lui 2002, momentul in care Ministerul Educatiei de atunci a pus pentru prima data pretul manualului inaintea calitatii acestuia. Ne amintim cu totii cum manuale pentru clasele primare se vindeau cu 8.000 de lei, in conditiile in care numai un caiet scolar costa 10.000-12.000 de lei. Atunci, insa, cel putin nu s-a disimulat saracia, spunand ca face economie in cheltuirea banului public. Supararea editurilor apare si din faptul ca la clasa a X-a au fost declarate necastigatoare manuale care sunt de mult pe piata, cu aprobarea MEC. Acestea sunt manuale scolare aflate pe piata de cativa ani, aprobate la timpul lor de catre comisia pentru evaluarea manualelor scolare, fiindca la clasele a IX-a si a X-a nu se organizau licitatii, acestea nefiind cuprinse in cadrul invatamantului obligatoriu pentru care ministerul are obligatia de a achizitiona manuale. Altfel spus, ceea ce primise aprobare si se afla pe piata libera, acum, in licitatie, a fost considerat nevalid, nu din cauza pretului, ci din aceeasi cauza a calitatii continutului stiintific. Toate aceste nemultumiri vin pe fondul unei totale netransparente in ceea ce priveste comisia de evaluare, de fapt in privinta criteriilor pe care le-au aplicat evaluatorii in aprecierea manualelor. Nu este vorba de a sti cine sunt evaluatorii, fiindca aceasta ar insemna un viciu serios al licitatiei. Este vorba despre accesul la punctajul de care s-au folosit profesorii evaluatori atunci cand au decis ce manual are un continut stiintific de calitate si care nu. Secretarul de stat Josef Koto spune ca rezolvarea contestatiilor va fi cat se poate de serioasa. Analiza se va realiza de catre doi profesori, care reevalueaza continutul. Interesant ar fi sa stim ce se va intampla daca la reevaluare unele dintre manuale vor fi declarate O.K. din acest punct de vedere. Concluzia care s-ar impune si care intr-un fel ar justifica si numarul mare de contestatii ar fi aceea ca, intr-adevar, criteriile de evaluare, metodologia realizarii punctajului, nu sunt fara nici o hiba. Mai trist insa decat aceste jonglerii cu vorbe ale ministerului, decat acoperirea saraciei prin chichita cu calitatea continutului, evaluat dupa criterii total necunoscute celor care s-au supus examinarii, este faptul ca un numar impresionant de discipline scolare a ramas inca la manualul unic, ba, la unele discipline, nici nu exista acest biet unic manual. Motivul? Aceeasi saracie lucie care nu tenteaza nici editorii sa se arunce la titluri cu tiraje extrem de mici, de ordinul sutelor de exemplare - este vorba de manualele pentru minoritati, ori pentru clase speciale - nici ministerul sa sustina organizarea unor licitatii mai restranse ca metodologie si conditii tehnice. Sigur, nu manualul este cheia procesului didactic. Nu manualul se afla pe primul loc in realizarea unei lectii bune. El reprezinta suportul, principalul factor fiind profesorul care-si organizeaza lectia, transmiterea cunostintelor cat mai bine. Sunt insa in Romania atat de multe scoli in care pe postul profesorilor se afla invatacei si in ale didacticii si in ale stiintei, incat realizarea unui manual performant reprezinta o necesitate vitala pentru Educatie.