Românul care a îngenuncheat SRI-ul

Aurel Rotaru s-a judecat cu statul român la CEDO după ce  a fost victima unei „regretabile erori“ a SRI. Bărbatul a primit câştig de cauză din partea magistraţilor europeni, care au dispus să fie despăgubit cu 50.000 de franci francezi.

În 2000 o ţară întreagă râmânea şocată după ce un simplu cetăţean reuşea să câştige un proces împotriva statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Cazul a rămas şi acum unul de referinţă printre speţele găsite în manualele de justiţie.

Aurel Rotaru a luat pentru prima data contact cu hibele sistemului de justiţie din România în 1948. Atunci a fost condamnat la un an de închisoare pentru ultraj după ce a înaintat o scrisoare către Prefectura judeţului Vaslui, prin care dezaproba decizia acesteia de a nu-i publica două reviste. Acest episod avea să fie unul marcant pentru bârlădean.

Ignorat de instanţele din ţară

În 1990, Rotaru era deja la pensie şi a cerut despăgubiri pentru statutul de fost deţinut politic la Judecătoria Bârlad. Instanţa a făcut o cerere către Serviciul Român de Informaţii (SRI) pentru a vedea dacă solicitantul are un trecut „curat“.

Solicitarea bârlădeanului a fost respinsă în temeiul răspunsului SRI, în care se preciza că, pe când era student la Facultatea de Ştiinţe, Rotaru a fost legionar. „Ştiindu-se nevinovat, tatăl meu a solicitat anularea acestei decizii şi a chemat în judecată SRI-ul. Hotărârea era una revoluţionară pentru că schimba mentalitatea despre legătura dintre o instituţie a statului şi cetăţean. La vremea aceea se considera că orice informaţie oferită de SRI era exactă“, ne-a spus Mihai Rotaru, fiul fostului jurist, magistrat la Judecătoria Bârlad.

În 1993, Judecătoria Bucureşti a respins cererea prin care Aurel Rotaru solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de SRI. Un an mai târziu, magistraţii bucureşteni au constatat că informaţia prin care SRI îl cataloga legionar pe bârlădean era una falsă. Chiar şi aşa, recursul înaintat de Rotaru a fost respins pe motiv că „nu exista o culpă a SRI“. Juristul apelase deja la toate căile legale din ţară pentru a-şi câştiga drepturile, aşa că următoare destinaţie avea să fie Strasbourg.

Rotaru versus România

În 1995 bârlădeanul a introdus o cerere la CEDO, prin care cerea obligarea la despăgubiri a tuturor judecătorilor care au respins distrugerea fişierului care îl încadra ca fost legionar. Doi ani mai târziu a trimis aceleiaşi instanţe o cerere de revizuire, în care adăuga o scrisoare primită de la SRI. A fost găsit astfel un tabel întocmit de Biroul Siguranţei din Iaşi, în care la numărul 165 era menţionat un anume Aurel Rotaru, «element de masă, membru al Asociaţiei Studenţilor Creştini».

Directorul SRI a arătat că tabelul purta data de 15 februarie 1937 şi a apreciat că, deoarece la acea dată domnul Rotaru, «în vârstă de aproximativ 16 ani, nu putea fi student la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, credem că ne aflăm în prezenţa unei regretabile erori care a făcut să considerăm că domnul Rotaru Aurel din Bârlad este aceeaşi persoană cu cea înscrisă în tabelul respectiv ca membru legionar», se spunea în acel document. În realitatea, Rotaru a urmat Facultatea de Drept de la Iaşi.

Ca urmare a probelor adunate, pe 29 martie 2000 magistraţii CEDO au decis în unanimitate că bârlădeanul are dreptate şi au obligat statul român să-i plătească daune morale de 50.000 de franci francezi.

„Din cauza acestui proces şi-a pierdut viaţa“

După ce s-a auzit că Aurel Rotaru a primit o sumă considerabilă, doi indivizi din Bârlad au intrat peste el în casă pentru a-l jefui. „Eu eram în Bârlad, sărbătoream 30 de ani de la absolvirea liceului, când s-a întâmplat asta. Un an mai târziu, în 2001, a decedat şi cred că moartea i-a fost provocată de acest incident, pentru că a fost bătut cu bestialitate“, povesteşte Mihai Rotaru.

„Existau voci care spuneau atunci că ar fi fost mâna SRI-ului, însă eu refuz să cred asta“, conchide fiul fostului jurist.