Romania - aleasa membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU

Ieri, prin votul Adunarii Generale a ONU, Romania a fost aleasa, pentru a doua oara in mai putin de 15 ani, ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate, pentru perioada 2004-2005, alaturi de

Ieri, prin votul Adunarii Generale a ONU, Romania a fost aleasa, pentru a doua oara in mai putin de 15 ani, ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate, pentru perioada 2004-2005, alaturi de alte patru state, Algeria, Benin, Brazilia, Filipine. Fara indoiala, este un act care reflecta perceptia Romaniei pe plan international si care obliga, in indeplinirea mandatului incredintat, la o prestatie corespunzatoare, conform obiectivelor principale avute in vedere de catre diplomatia Bucurestiului: mentinerea si consolidarea pacii si securitatii in lume, combaterea terorismului si a altor amenintari neconventionale, intarirea stabilitatii globale, prin promovarea valorilor democratice, accentul pus pe diplomatia preventiva, participarea la misiunile asumate de Natiunile Unite in zonele post-conflict. ONU traverseaza, in prezent, un moment mai putin fast: relevanta si credibilitatea organizatiei au scazut mult in comparatie cu telurile nobile pe care si l-a propus in momentul constituirii, imediat dupa incetarea celui de-al doilea razboi mondial, si anume "salvarea generatiilor viitoare de flagelul razboiului", si promovarea relatiilor prietenesti intre natiuni. Or, din pacate, conflictele care au avut loc de atunci au provocat mai multe victime decat cea de-a doua conflagratie mondiala. Mai recent, razboiul din Irak a pus in evidenta ceea ce unii comentatori considera ocolirea organizatiei prin actiunea unilaterala a Americii, iar altii, incapacitatea organizatiei de a lua deciziile ce se impun. In raportul sau anual, secretarul general al ONU, Kofi Annan, arata, pe buna dreptate, ca Adunarea Generala, Consiliul de Securitate si celelalte organisme din familia Natiunilor Unite trec printr-o perioada de criza (in anumite comentarii, a fost folosit chiar termenul de paralizie, prin analogie cu ceea ce s-a intamplat in cadrul Ligii Natiunilor) si ca este nevoie urgenta de reforme radicale. Nu e mai putin adevarat ca ONU, care are 191 de membri, constituie organizatia mondiala cea mai reprezentativa, singura in care toate natiunile, indiferent de puterea economica si militara, isi pot expune si sustine punctele de vedere. Iar Consiliului de Securitate ii revine un rol esential in asigurarea pacii si stabilitatii mondiale. Criticat si el pentru a fi devenit mai mult un for de discutii decat de actiune, Consiliul a avut un rol mai activ in ultimii ani, adoptand masuri de sanctionare si autorizand folosirea fortei in anumite cazuri de conflict. Impasul provocat de razboiul din Irak a daunat insa Consiliului si a pus din nou pe tapet necesitatea extinderii numarului de membri, fata de 15, cati sunt in prezent, ca si chestiunea dreptului de veto, de care se bucura cei cinci membri permanenti (SUA, Marea Britanie, Franta, Rusia, China), spre deosebire de restul de 10, alesi prin rotatie, pe baza criteriului geografic, pentru perioade de doi ani. Romania a mai fost inca in trei randuri membru nepermanent, si anume in 1962, in 1976-1977 si 1990-1991, cand, in august 1990, a detinut si presedintia acestui for, in conditiile atacarii Kuweitului de catre Irak. Exista, asadar, o continuitate si Romania intelege sa duca mai departe aceste traditii. Cel de-al patrulea mandat in cadrul Consiliului de Securitate ce i-a fost incredintat este potentat, cum declara ambasadorul roman la ONU, Mihnea Motoc, postului Radio Romania Actualitati, de alte doua momente de o importanta deosebita pentru destinele istorice ale tarii noastre: formalizarea apartenentei la NATO in 2004 si semnarea tratatului de pre-aderare cu UE, in 2005. Pe buna dreptate, ambasadorul nostru aprecia ca agenda noului mandat de doi ani al Romaniei este dificila si incarcata cu foarte multe subiecte sensibile, diplomatia romana fiind gata sa se implice, cu toate resursele sale de inventivitate si inteligenta, in rezolvarea unei problematici care ridica atatea sfidari in fata Consiliului si a ONU, in general.