Orătăniile din curte dau numerele câştigătoare

Se iau oile, vacile, caprele, găinile şi alte specii domestice. Se numără fiecare categorie şi aşa se obţin nişte numere taman bune pentru formula miraculoasă de a câştiga potul cel

Se iau oile, vacile, caprele, găinile şi alte specii domestice. Se numără fiecare categorie şi aşa se obţin nişte numere taman bune pentru formula miraculoasă de a câştiga potul cel mare la 6/49.

Asta e o idee venită de la ţărani, după ce am fost prin mai multe comune din Giurgiu şi Teleorman, să vedem dacă omul de pe brazdă se gândeşte la potul cel mare, de zece milioane de euro, al Loteriei Naţionale.

Dimineaţa, pe răcoare, s-au adunat câţiva prieteni la o ţuiculiţă şi o bericică, fiecare după gust. Treburi serioase, discuţii aprinse. Hop, picăm şi noi în satul Ianculeşti din comuna giurgiuveană Stoeneşti, cu întrebarea despre loto.

Joacă, domne, ţăranii, sau nu joacă? Ce ziceţi de nebunia asta naţională cu norocul dus până la pragul de zece milioane de euro, cât e potul de săptămâna asta, după ce n-a reuşit nimeni, de săptămâni bune încoace, să ghicească numerele norocoase?

Oamenii de la ţară ştiau că potul e de 10.000 de euro. De, informaţia se "împleticeşte" pe drum, de la Bucureşti până la coada vacii.

Se răscoală mesenii. Normal, că la ei în comună nu e agenţie loto. "Unde să jucăm?", se exprimă cu agitaţie Stan Stoenoiu. Altul sare cu ideea să se strângă o delegaţie în sat care să meargă "la agenţie", la oraş, cu banii strânşi de la poporul comunei, să pună numerele pe biletele de joc.

"Auuuu!", se aude de după uşă tanti Brânduşa, pensionară cu numai 47 de lei drept remuneraţie după 30 de ani de muncă în agricultură. "E prea scump la pensioara mea", zice femeia, după ce aude că o variantă simplă costă 4,5 lei. Cu banii pe bilet cumpără pâine pentru o săptămână, după cum îşi face socoteala.

Aţi mai jucat vreodată la loto? Linişte deplină. Nici n-au văzut ţăranii cum arată un bilet. Doar de departe l-au privit, prin ecranul televizorului. "Stăm şi noi şi ne uităm cum joacă orăşenii", conchide Voicilă Niculae, supărat pe viaţă. Batem câmpiile patriei, iar drumurile prăfuite, de căruţă, ne duc la alţi români, cei din comuna Ghimpaţi. Se pare că în ţara asta tot nu e bine, oricum o dai. Staţi să vedeţi de ce.

Păi, la Stoeneşti nu e agenţie loto, dar lumea vrea să joace, de ajunseseră localnicii să ne certe pe noi că de ce nu le-a făcut Loteria Naţională "camera de noroc". Pe când la Ghimpaţi, la vreo 30 de kilometri mai la vale, e invers. A fost până de curând o agenţie loto, dar s-a desfiinţat, că nu avea muşterii. Asta ne confirmă şi primarul Constantin Cărăpanceanu.

"Nu sunt jucători, domne!", ridică din umeri edilul. Mergem din poartă-n poartă şi întrebăm lumea dacă joacă. Ne mai iau şi la mişto. "Da, la nuntă jucăm", sare de colo o ţaţă. "E proşti bucureştenii ăia care dau banii, stau la cozi", râd câţiva săteni care se răcoreau la o terasă. Tot cu bere. Bine, frate, dar dacă câştigi o căruţă de euro, n-ar fi bine? "Prostii, vorbe, hoţi, huo!", urlă un bătrân la soarele deja arzător.

Recensământul dobitoacelor

Lipsă totală de interes şi în comunele Naipu, Prunaru, Bujoreni. Printre lanurile de porumb stătea parcă ascuns satul Comoara. Hopa, ne-am zis, aici trebuie să fie ceva, măcar puţin interes pentru bani, premii, comori. Când colo, numai bătrâni pe la porţi, necăjiţi din cauza secetei. Din vorbă în vorbă, îi întreb dacă au văzut la viaţa lor cum arată o bancnotă de un dolar sau de euro, mai nou.

Se uită la mine de parcă i-am pus să stea pe un butoi cu pulbere. Sărăcia de la Comoara, ăsta-i "cântecul" local. E adevărat că unii, ceva mai tineri, îşi încearcă norocul la loterie, când mai au drum pe la oraş. Şi ce numere puneţi, fraţilor? N-o să vă vină să credeţi, dar unii îşi fac recensământul animalelor şi păsărilor, ba se mai uită şi prin ograda vecinului. Aşa ies 5 oi blege, 40 de găini ciufulite, 6 de vaci numai piele şi os, 18 capre zăpăcite de caniculă, 25 de gâşte potcovite şi 11 porci înfometaţi. Şi din atâta nefericire mai speri să-ţi sară şi comoara în cale!

"Dau de băut la ziarişti"

În fine, după lungi căutări, aflăm şi o agenţie loto din mediul rural, mai precis în comuna teleormăneană Drăgăneşti-Vlaşca, taman la o răscruce de vânturi, într-un magazin de cuie, lopeţi şi alte fiare, maşina specială pentru înregistrarea variantelor de joc fiind instalată la iniţiativa patronului, care ştie că e cerere locală pentru noroc.

Gazdele îmi spun că sâmbăta şi duminica e buluc, nu alta, de la tineri până la bătrâni. Aşa s-au făcut, numai duminica trecută, încasări de 52 de milioane de lei vechi din vânzarea biletelor. E ceva de speriat pe meleagurile astea! Joacă lumea de n-are aer. Lozuri în plic nu există, se epuizează imediat, în timp ce puştanii preferă pariloto.

Găsim un localnic în exerciţiul funcţiunii. Se gândeşte că o să-i meargă bine dacă îl pozează presa când completează numerele la 6/49. "Dacă mă fac cu marele premiu, vin la voi la redacţie şi vă dau de băut", promite Mihai Zamfir. Te aşteptăm, nenică!

Întâmplări cu loto - milionarii lumii

Se spune că banii nu aduc fericirea, dar nici nu o alungă. Zicala pare a nu fi valabilă pentru cei mai mulţi dintre câştigătorii la loto din lumea întreagă. Unii reuşesc să rămână cu picioarele pe pământ. Mult mai frecvente sunt însă cazurile în care banii picaţi din cer aduc cu sine şi ghinion.

Cel mai tragic exemplu este acela al germanului Lothar Kuzydlowski, "cel mai sărac milionar din lume". Lozul câştigător a însemnat pentru el începutul declinului. Originar din Hanovra, Lothar a câştigat împreună cu fratele său, în 1994, peste 7,9 milioane de mărci germane. Şomerul de 48 de ani a crezut că viaţa lui se va schimba. Şi aşa a fost, dar nu cum sperase el.

La numai o lună după fericitul eveniment, tatăl lui Lothar a decedat. Nici fratele lui nu a mai trăit mult. În timp ce soţia avea grijă de fetiţă, Lothar a decis să profite de banii câştigaţi. Şi-a cumpărat mai multe maşini scumpe, printre care un Lamborghini alb, şi şi-a construit o vilă somptuoasă.

Deloc zgârcit, neamţul şi-a dus cei mai buni prieteni pe plajele din Mauritius, le-a cumpărat cadouri scumpe. Apariţia unei iubite i-a distrus căsnicia. Aventura lui Lothar nu a durat decât cinci ani. Nopţile petrecute în baruri şi petrecerile udate din plin cu votcă şi-au spus cuvântul. Lothar a murit din cauza unei ciroze la ficat, lăsându-şi soţia aproape fără niciun ban. Un alt neamţ a hotărât că nu este în stare să gestioneze o avere neaşteptată şi a renunţat la premiu.

În Franţa, un bilet câştigător, în valoare de 1,8 milioane de euro, nu a fost revendicat de nimeni. De altfel, nu este un caz singular. Potrivit Loteriei franceze, din 1976 şi până acum, 20 de câştigători nu şi-au revendicat premiul. Evelyn Adams a câştigat de două ori la loteria americană. După ce a tocat banii în cazinourile din Atlantic City, în prezent trăieşte într-o rulotă.

Unei americance i-a fost retras premiul de un milion de dolari, după ce s-a descoperit că folosise o carte de credit furată pentru a-şi cumpăra biletul. Există însă şi cazuri fericite. Un angajat din Mönchengladbach şi-a salvat firma de la faliment, plătindu-i datoriile după ce a câştigat 6,6 milioane de euro. Un american a investit banii de la loterie şi a devenit patronul mai multor firme. Un israelian din apropiere de Tel Aviv a câştigat de şase ori şi continuă să joace. (Cătălina Mihai)