Norvegia la 100 de ani - Europa din afara Uniunii Europene

Norvegia sarbatoreste in acest an o suta de ani de independenta. In 1905, dupa aproape un secol de uniune dinastica suedezo- norvegiana, Oslo a devenit capitala unei tari suverane. Asa cum le sta

Norvegia sarbatoreste in acest an o suta de ani de independenta. In 1905, dupa aproape un secol de uniune dinastica suedezo- norvegiana, Oslo a devenit capitala unei tari suverane. Asa cum le sta bine nordicilor, Norvegia are traditia divorturilor mai mult sau mai putin civilizate, dar intotdeauna pasnice, de statele cu care s-a aflat in diferite constructii politice. Inconjurata de vecini puternici, de la inceputul secolului al XIV-lea, Norvegia s-a vazut nevoita sa renunte la orice veleitate de putere regionala. De la 1380 pana in 1905, tara a fost parte a unor uniuni dinastice inegale, timp de aproape patru secole, cu Danemarca, apoi cu Suedia, de la inceputul secolului al XIX-lea pana la declararea independentei. Acordul de la Karlstad, incheiat la 23 septembrie 1905, intre Norvegia si Suedia a consfintit aparitia statului norvegian modern, ca monarhie parlamentara, avandu-l ca suveran pe fostul print Carol al Danemarcei, sub numele de Haakon al VII-lea. Putin cunoscuta noua, romanilor, Norvegia este una dintre cele mai interesante tari din Europa. Cu o economie dinamica, un standard de viata ridicat si cu un sistem politic ce functioneaza ireprosabil, Norvegia pare a fi, in mai multe privinte, etalonul dezvoltarii europene. Desi activa pe plan international, cu precadere in actiunile de mediere si pacificare, Norvegia nu face parte din Uniunea Europeana, fiind insa membru al NATO, optiune explicabila data fiind vecinatatea cu Rusia, in trecut o amenintare. Puterea de stat este impartita intre trei institutii: Storting (puterea legislativa), Guvernul si curtile judecatoresti. Un rol important in echilibrul politic al tarii il joaca structurile administrative centrale si locale, care se implica, prin actiuni independente, in structurarea politicilor nationale. De altfel, norvegienii se disting printr-un grad ridicat de participare la viata sociala si politica. Aproape 70 la suta din populatia tarii face parte din cel putin o organizatie, iar norvegianul de rand, in medie, este membru in patru organizatii. Cu o prezenta la vot de aproximativ 80 la suta, proportie de vis pentru oricare dintre democratiile vestice, norvegienii arata ca pun mare pret pe democratia electiva si pe promisiunile candidatilor. Poate ca cea mai interesanta fateta a Norvegiei este cea economica. Mixtura fericita intre mecanismele capitaliste si cele etatiste, de inspiratie socialista, economia norvegiana este una dintre cele mai dinamice din Europa. Desi economia este in mare masura privata, statul pastreaza controlul asupra unor sectoare si corporatii cu rol strategic, asa cum sunt companiile Norsk Hydro si Statoil. Pe langa acestea, aproximativ zece procente din padurile productive se afla in posesia statului. Cu toate acestea, participarea statului tinde sa se diminueze, administratia centrala concentrandu-si investitiile in zona financiara. Astfel, in sectorul bancar exista banci de stat pentru cele mai importante domenii, asa cum sunt agricultura, pescuitul si industria grea, precum si pentru municipalitati, pentru dezvoltarea regionala, pentru locuinte si educatie. Cea mai importanta bogatie a Norvegiei o reprezinta resursele energetice. Tara este al doilea producator de petrol din Europa, dupa Rusia, al patrulea producator de gaze naturale si al saselea producator de hidroenergie din lume. Doar 21 la suta din suprafata terestra totala a tarii este adecvata pentru exploatare agricola sau forestiera. La o suprafata de aproape 400.000 de kilometri patrati, Norvegia are o populatie de 4,5 milioane de locuitori si un indice de densitate scazut, de 11,7 locuitori pe kilometru patrat. Norvegia este un stat al bunastarii, dupa cum singura se caracterizeaza, si una dintre cele mai bogate tari din lume. In 2003, pentru al treilea an consecutiv, Norvegia a fost clasata in fruntea Indicelui Dezvoltarii Umane realizat de PNUD (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare). Speranta medie de viata este de 79 de ani, iar rata mortalitatii infantile este extrem de scazuta, ca urmare a sistemului de sanatate coerent si finantat indestulator. Cu un venit pe cap de locuitor de 30.800 USD, distribuit relativ egal, Norvegia a reusit sa puna capat saraciei, nepunandu-se problema formelor sale extreme. Pentru marcarea centenarului independentei, Guvernul norvegian a pregatit pentru acest an o serie de manifestari. Dornica sa faca cunoscute lumii istoria, traditiile si experientele sale, Norvegia a demarat un program cultural de anvergura internationala, concentrat asupra vecinilor, precum si asupra tarilor mari din Europa si lume, asa cum sunt China, SUA sau Rusia. La Bucuresti, Ambasada Norvegiei va organiza, la jumatatea lunii iunie, un concert sustinut de muzicieni din cele doua tari.