Iarna i-a prins pe sinistrati in corturi

Necazurile oamenilor loviti de inundatii in vara par sa nu se mai termine. In localitatile din sudul Moldovei, zeci de familii continua sa doarma in corturi, desi temperaturile din primele zile de

Necazurile oamenilor loviti de inundatii in vara par sa nu se mai termine. In localitatile din sudul Moldovei, zeci de familii continua sa doarma in corturi, desi temperaturile din primele zile de noiembrie abia trec de 0 grade C. Distributia materialelor de constructie a decurs greu si in etape: mai intai a venit cimentul, dupa o luna fierul, apoi boltarii, tabla si toate celelalte. Nici vremea n-a prea tinut cu constructorii, iar unii cetateni au lasat-o mai moale cu munca.
Isi face lectiile in cort
Madalin are 8 ani, ochii albastri, pistrui si manutele umflate de frig. Cand il intrebi de casa se pune pe un plans tacut, ca un om mare. Da din umeri si fuge. Casa lui nu mai e. De doua luni doarme, mananca, isi face lectiile intr-un cort militar. Maica-sa, Nicuta Anghel, rupta de oboseala, cu cearcane adanci sub ochii blanzi, apare si ea suspinand: "Tot ne-a luat apa, am ramas doar cu acoperisul. Ne uitam asa la el cum se duce. Ne-am apucat de munca tarziu pentru ca materialele au venit pe rand, vai de zilisoarele noastre. In cort e frig de se usuca sufletul in noi. Noaptea bate vantul si e curent. Barbatul mi-e bolnav, am 3 copii si traim din 500.000 de lei, plus alocatiile lor. Cum sa ne descurcam?" Intram in cort. Aici sunt 3 paturi, multe haine si cateva perechi de ghete noroite. Pe jos e pamant. In "odaie" exista si o masuta pe care asteapta patru masline si o bucata de branza. Lacrimile lui Madalin, care ne priveste mut, cad direct in clisa de la picioarele noastre. Iesim. Afara, aerul miroase dulce a mamaliga fierbinte. O femeie in rosu amesteca intr-un ceaun sub care ard coceni. Pregateste masa de pranz. "Haideti si la noi sa vedeti unde stam!", striga altcineva. In jur e dezastru si disperare. Calcam in mocirla si balti de apa murdara. Cortul Taniei e pus direct in strada. Prin deschizatura usii se zareste ceva. E Adriana, fetita ei, care isi face lectiile pe un scaun. Inauntru e frig, iar poalele cortului se umfla vuind la fiecare pala de vant. Pe unul dintre pereti, Maica Domnului priveste trist spre copilul care isi scrie lectia la limba romana. Alaturi de cort se vede casa cea veche, stand in genunchi, naruita. Langa ea e fundatia noii locuinte daruite de stat. "Am primit materiale, de ce sa mint, ne spune Tania abia abtinandu-se din plans, dar sotul meu e sofer, toata ziua e plecat, cine sa ridice casa asta noua? Stiti cat costa o echipa de muncitori? Noi nu avem bani, asa ca asteptam si noi sa mai strangem. Craciunul o sa-l petrecem aici, ca nu vrem sa plecam in alta parte si sa ne lasam materialele aici. E foarte rau. Imi vine sa mor, dar am copila asta. Doamne, da-ne, Doamne, putere ca suntem secatuiti!".
Sub 10 la suta din case au fost refacute
La Nanesti, Vrancea, din 470 de case, 175 au fost distruse in totalitate. Pana in prezent, in prag de iarna doar 12 au fost finalizate. In localitate, tensiunea mocneste, iar oamenii, disperati, arunca vina pe edili, pe guvern, vreme si uneori pe Dumnezeu. Imediat dupa dezastru, in zona si-au facut aparitia membri ai unor culte religioase care au dat o mana de ajutor la reconstructia unor case. Suficient pentru a starni invidii in randul comunitatii. Unii sateni au spus ca li s-a cerut sa se converteasca la o alta religie decat cea ortodoxa pentru a primi in dar o casa noua. Altii, dimpotriva, ar dormi sub cerul liber, in zapada decat sa renunte la traditia stramoseasca pentru un pumn de bani sau un acoperis deasupra capului.