Excluşi au fost, excluşi sunt încă!

creează atmosfera propice pentru a vorbi despre valori şi principii. Excluşii şi cei care le-au arătat uşa îşi dreg glasurile, iau o figură gravă şi îşi umplu discursurile numai cu

creează atmosfera propice pentru a vorbi despre valori şi principii. Excluşii şi cei care le-au arătat uşa îşi dreg glasurile, iau o figură gravă şi îşi umplu discursurile numai cu principii măreţe. Urmează jurămintele pentru cauza dreaptă, angajamentele de slujire a idealurilor, bineînţeles prin mijloace diferite în viziunea celor două tabere. Când lacrimile se usucă pe obraz şi începe un nou scandal, nimeni nu mai ştie de ce s-au luat, care au fost cauzele crizei. La liberali, excluşii şi susţinătorii lor au acuzat dictatura, politica pumnului în gură, încălcarea dreptului la liberă exprimare. Conducerea partidului şi-a motivat decizia vorbind despre nesocotirea statutului partidului, indisciplină, refuzul de a urma linia oficială. Despre adevăratele motive ale rupturii nu a vorbit nimeni, s-au învârtit toţi în jurul cozii. Disidenţa în PNL a început în urma eşecului pe care l-a suferit proiectul prezidenţial privind fuziunea rapidă a liberalilor cu democraţii. Orientarea partidului preconizat, de centru-dreapta, vag populară, reprezenta oricum un aspect secundar din moment ce adevărata vocaţie a acestei formaţiuni ar fi fost susţinerea necondiţionată a ideilor venite de la Cotroceni.
Tăriceanu şi ai lui au respins planul. Stolojan, Stoica, Muscă, Turcan, Boureanu s-au declarat adversari ai conducerii PNL, considerând că deciziile pe care le ia sunt greşite. Restul e demagogie de 24 carate. Jucătorul Traian Băsescu şi-a dat seama, imediat după alegeri, că are nevoie de o altă arhitectură politică pentru a-şi pune în aplicare ideile. Îi trebuia un partid suficient de puternic să câştige singur anticipatele, pentru ca apoi să reuşească ambiţiosul obiectiv al modificării Constituţiei, prin care să se schimbe radical raporturile de putere în stat. Un parlament unicameral, un guvern numit de şeful statului i-ar fi conferit conceptului de preşedinte-jucător acoperirea constituţională pentru a fi aplicat. În mod surprinzător, conducerea PNL a rezistat, ajutată şi de UE, pentru care o criză guvernamentală la Bucureşti ar fi fost de neconceput pe ultimii metri ai integrării. Acum, aderarea fiind asigurată, lucrurile pot evolua în avalanşă. Stoica-Stolojan au ocazia lansării platformei lor politice, căutând să atragă cât mai mulţi dintre membrii liberali. Lupta se va da la centru, dar mai ales în teritoriu, la baza partidului. Clienţilor PNL din judeţe li se va promite că vor rămâne în posturile grase doar dacă părăsesc conducerea "falimentară" a partidului. Cum oamenii sunt pragmatici, operaţiunea poate avea ecou. În timp ce Tăriceanu are de lucru serios pentru a rămâne pe picioare, preşedintele nu neglijează alte partide. Cadoul otrăvit reprezentat de şefia SRI aruncă PSD în confuzie. Principalul partid de Opoziţie se vede pus la remoca Palatului Cotroceni, nota de plată urmând să fie achitată ulterior, când se va pune problema unei noi majorităţi parlamentare. Dar nu e nicio nenorocire. Cine suferă de îngrădirea dreptului la liberă exprimare, cine nu mai are loc în partidul propriu se poate înscrie fără griji în PD, formaţiunea democraţiei absolute, unde nimeni nu critică şi toată lumea e liberă să laude inteligenţa politică a preşedintelui.