Comuna ţăranilor muzeografi

Fiecare a adus de acasă diverse obiecte moştenite de la străbunici. Să vadă lumea cum se trăia la Iepureşti, în judeţul Giurgiu, cu sute de ani în urmă. Oamenii locului nu au pretenţii

Fiecare a adus de acasă diverse obiecte moştenite de la străbunici. Să vadă lumea cum se trăia la Iepureşti, în judeţul Giurgiu, cu sute de ani în urmă. Oamenii locului nu au pretenţii de turism. Doar şi-au pus tradiţia la "conservă".

Ce să vezi în judeţul Giurgiu?! Câmpie, praf, sărăcie. Turism? Glumeşti! Dar uite că sătenii din comuna Iepureşti au schimbat "macazul". S-au făcut muzeografi. Din plugari ce erau. Ce să aduci în muzeul ăla? Ce-a avut fiecare pe acasă. Diverse lucruri de la străbunici. Plus ce-au găsit în pământ. Ca arheologii. Lucruri din vremea dacilor. Şi o bucată dintr-un bombardier american.

E aproape. Să tot fie vreo 20 de kilometri de Bucureşti. Comuna de care vă vorbesc acum. Ieşi din şoseaua spre Alexandria şi mai mergi trei kilometri. Ai ajuns? Bine, atunci întrebi de profesorul de geografie Ovidiu Coca. El a avut ideea muzeului. Ne întâmpină omul bucuros. La şcoala comunală. Mai vin din când în când vizitatori. Bucureşteni. E destul de ciudat. Noi, care ştiam că asemenea instituţii sunt făcute de stat, de ministere, de organele oficiale. Uite că şi ţăranii şi-au făcut un muzeu. Profesorul îşi ia cheia şi ne conduce la vechea şcoală. Acolo e muzeul, inaugurat în 1998. Deschide lacătul de la uşă. Intrăm.

Tradiţia "congelată"

Ce mai e tradiţia populară în ziua de azi? Aproape că a dispărut. Mai ales în sudul ţării. Obiceiuri? Doar amintiri. Spun etnografii. Internet, televizor, maşini, munca în străinătate. Astea sunt noile subiecte în lumea satului. Şi atunci cineva s-a gândit să salveze trecutul. Să vadă şi generaţiile viitoare cum trăia şi cum muncea ţăranul român. Pe vremea opincii. De la ideea asta s-a plecat. Măcar la muzeu să mai vedem satul românesc autentic, zice profesorul.

Primii pe ţară la "intelectuali plecaţi de la coada vacii"

O statistică şcolară din 1939 arată că această comună era, în perioada interbelică, pe primul loc din România în privinţa numărului de intelectuali plecaţi, vorba aia, de la "coada vacii". Iată o listă făcută cu 68 de ani în urmă. În care se vede că la momentul respectiv comuna Iepureşti se putea lăuda cu 60 de proaspeţi învăţători şi 25 de licenţiaţi. Dacă eşti curios, poţi să răsfoieşti un catalog din 1907. Sau caiete ale puilor de ţăran. Foi matricole din 1904. Chiar şi o bancă din vremuri imemoriale. Tăbliţa pe care se scria la clasă. Manuale de peste 100 de ani.

Acte de la 1830

Sunt mii de obiecte în muzeu. Îngrămădite în numai trei camere. Doar tavanul e liber. Cruci de piatră care se puneau la fântâni. Costume populare. Cobiliţe. Pristolnice. Rodane pentru prelucrat lâna. Război de ţesut. Un felinar care se punea în gospodărie. Fotografii vechi. Cu oameni din alte vremuri. Vioara unui lăutar. Un plug din lemn. Un car. O troiţă. Foale de la un atelier de fierărie. Război de ţesut. Urcioare şi putini. Un televizor cu lămpi. Patefon. O maşină de gătit. Certificate de naştere de la începutul secolului trecut.

Acte de vânzare ale unor terenuri din 1830. Localnicii le-au donat muzeului. Dar şi profesorul a bătut din poartă-n poartă, întrebând cine ce are.

Bombardierul din hambar

Multă istorie la Iepureşti! Pământul e plin de ceramică dacică, unelte, monede. Elevii au săpat alături de coordonatorul muzeului. Cercetările se fac primăvara şi toamna. Mai nou, săpăturile au ajuns la Stâlpu. E unul dintre cele şase sate ale comunei. La rândul lor, ţăranii au adus tot felul de obiecte care au rămas pe aceste locuri după cele două războaie mondiale. O caschetă germană, bucăţi de pistoale, genţi, cuţite. Dar vedeta colecţiei militare e o bucată dintr-un bombardier american. Se ştie că avionul a căzut la 28 iunie 1944. Tabla e suficient de mare să acopere un hambar. Chiar pentru asta a fost folosită de un gospodar, timp de mai bine de o jumătate de secol.

Cel mai important lucru este să încercăm să ne apărăm tradiţia, să ne cunoaştem patrimoniul. Copiii noştri vor putea astfel, venind la acest muzeu, să vadă cum au trăit bunicii şi străbunicii lor.
Ovidiu Coca, iniţiatorul muzeului