Un Cod pentru stapanii de sclavi

De o saptamana tot Ministerul Muncii trudeste din greu ca sa faca praf cadrul legal al relatiilor de munca din Romania. Astfel, institutia condusa de Gheorghe Barbu vrea sa modifice in asa hal Codul

De o saptamana tot Ministerul Muncii trudeste din greu ca sa faca praf cadrul legal al relatiilor de munca din Romania. Astfel, institutia condusa de Gheorghe Barbu vrea sa modifice in asa hal Codul Muncii incat din acesta nu va mai ramane intreg decat titlul. Una peste alta, daca propunerile ministerului vor fi aprobate, 276 din cele 298 de articole ale Codului vor fi modificate. Socul pe piata muncii va fi major, nu atat datorita amplitudinii schimbarilor, cat a unor prevederi aberante care au provocat deja reactii dure atat din partea sindicatelor, cat si a unor patronate. Ieri, Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa, ameninta deja ca "da jos Guvernul", iar Silviu Opris, presedintele confederatiei patronale CONPIROM, vorbea de aparitia haosului pe piata muncii. Actualul Cod al Muncii are, in mod clar, nevoie de imbunatatiri. Intocmit pe vremea cand ministru al Muncii era fostul lider sindical Marian Sarbu, Codul musteste de grija fata de oamenii muncii. De exemplu, procedurile legale de concediere ale unui angajat incompetent sunt extrem de greoaie si pot fi contestate in mai multe faze, de la "cercetarea prealabila" pana la decizia propriu-zisa. Practic, daca e suficient de incapatanat ca sa "munceasca" cu norma intreaga prin tribunale, un salariat nu poate fi scos din postul sau decat cu picioarele inainte. Si nici macar dupa concediere nu s-a terminat balciul. Daca are asa ceva, patronul e obligat sa-i ofere salariatului cu "aptitudinile profesionale diminuate" un post inferior, altfel e pedepsit prin lege. La fel, ca sa dam un alt exemplu, patronii sunt obligati sa asigure si sa sprijine formarea profesionala a angajatilor lor si cand e cazul si cand acest lucru nu e deloc necesar. Acum, dupa un cabinet social-democrat, avem un guvern cu conceptii liberale care a cazut in extrema cealalta. Ideea este ca nu mai trebuie protejata munca in sine, ci capitalul, iar pentru asta trebuie "flexibilizata" forta de munca. Dar, daca se aplica toate propunerile ministerului lui Gheorghe Barbu, forta de munca din Romania va fi atat de flexibilizata, incat va cadea moale, pe jos, iar patronii se vor transforma in niste adevarati stapani de sclavi. De exemplu, exista o prevedere prin care angajatorul poate obliga salariatul sa efectueze munca suplimentara fara acordul acestuia, aici nefiind vorba de cazurile de forta majora prevazute de actuala legislatie. La fel, s-a propus ca patronii sa stabileasca unilateral, cand si cum vor ei, normele de munca, fara consultarea sindicatelor. In domenii precum industria confectiilor, asa cum a aratat si Dumitru Costin de la BNS, masura va provoca un adevarat dezastru. Aici, unde angajatii si asa sunt platiti cu salariul minim pe economie, patronii folosesc din plin munca suplimentara neplatita. In unele fabrici din Craiova si din alte mari orase, sute de femei lucreaza adesea dupa un program de opt ore munca - opt ore pauza tocmai pentru ca actualul Cod al Muncii nu prevede sanctiuni pentru orele suplimentare in exces. Apoi, se mai vrea, tot pentru a face viata mai usoara patronilor, introducerea contractelor individuale de munca pe perioada determinata ca regula si nu ca exceptie la incheierea contractelor pe perioada nedeterminata. In acest caz nimeni din minister nu s-a gandit la faptul ca bancile acorda credite doar celor cu contracte pe perioada nedeterminata. In fond, e logic. Cum sa iei un credit ipotecar pe zece ani, daca tu ai un contract sigur doar pe doi ani? Pana la urma, din flexibilizare in flexibilizare a fortei de munca s-a ajuns la concluzia ca insusi contractul individual de munca e doar un petic de hartie stanjenitor pe care patronul, dupa ce l-a semnat, ar trebui sa-l poata modifica atunci cand vrea el. Pentru asta s-a facut propunerea abrogarii articolului care prevede obligativitatea negocierii contractelor colective de munca si aplicarea contractului national la toate societatile comerciale din Romania. Dar, luati de valul unui liberalism dus la extrem, cei din minister n-au realizat ca au lasat fara obiectul muncii atat sindicatele, cat si confederatiile patronale. In fond, de ce sa mai avem in Romania sindicate si patronate care sa piarda timpul negociind daca Guvernul reglementeaza in mod direct raporturile de munca dintre angajati si angajatori. Dar reversul medaliei consta in faptul ca tot Guvernul va trebui sa rezolve toate conflictele de munca inca din stare incipienta, iar instantele de judecata risca sa fie sufocate cu zeci de mii de procese suplimentare. Culmea este faptul ca aceste prevederi extrem de dure pentru angajati, care n-au echivalent in Uniunea Europeana, n-au fost cerute de patronate nici macar in perioada de varf a negocierilor cu fostul ministru Marian Sarbu. Pur si simplu, Ministerul Muncii a inghitit pe nemestecate un studiu-experiment al Bancii Mondiale pe care aceasta l-a impus pana acum doar prin spatiul ex-iugoslav, in republici devastate de razboi, precum Macedonia. Patronatele n-au cerut ce li se ofera acum pe tava, nu din grija fata de angajati, ci datorita faptului ca, in ultima instanta, debalansarea puternica a raporturile angajat-angajator va produce daune si corporatiilor serioase. De aceste prevederi s-au bucurat doar cativa patroni "salbatici"...