Bani la tot cartieru’
0S-au jucat cu focul şi acum nu mai ştiu cum să stingă vâlvătaia. Au aruncat cu pomeni în stânga şi-n dreapta. Au declanşat marea competiţie naţională Pensionariada – miza: milioane de
S-au jucat cu focul şi acum nu mai ştiu cum să stingă vâlvătaia. Au aruncat cu pomeni în stânga şi-n dreapta. Au declanşat marea competiţie naţională Pensionariada – miza: milioane de voturi! Apoi, prinzând gustul populismelor, au lansat Profesoriada – alte sute de mii de voturi! Dar gogoaşa a explodat înainte de a ajunge pensionarii şi dascălii la urne. Anunţ rece şi tăios: nu mai sunt bani.
Da, nu mai sunt bani. Au aflat-o, în sfârşit, şi unii politicieni. Alţii, iresponsabili până la capăt, o ţin langa: bani, bani, bani, daţi bani la tot cartieru’! Parcă i-a lovit damblaua ori vreo maladie africană.
A trebuit să intervină şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, pentru ca Guvernul român să-şi vină în fire. A fost nevoie să pună piciorul în prag guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, pentru ca primul-ministru şi ministrul Finanţelor să spună: Ajunge cu dezmăţul! Chiar vreţi să ne ia dracu’ pe toţi?
Tăriceanu a acţionat ieri, în sfârşit, ca un adevărat şef de Guvern, nu ca un lider de partid. În discursul său, cuvintele cel mai des folosite au fost: responsabilitate, prudenţă, înţelepciune. Şi-a declarat dispreţul faţă de puseele populiste. Noua sa atitudine este cuprinsă într-o frază-cheie: „Chiar dacă va exista un cost politic pentru mine ca premier sau pentru partidul pe care-l conduc, prefer să-mi asum acest risc, decât să duc România într-o fundătură”.
Păcat că metamorfoza nu s-a produs mai demult. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Politicieni responsabili sunt aceia care, dacă e nevoie, îşi sacrifică popularitatea în schimbul unei bune guvernări. Aşa a procedat Emil Constantinescu în 1999, când a trebuit să aleagă între bombardamentele NATO şi sentimentele pro-sârbeşti ale majorităţii românilor. A fost spulberat de la putere, dar şi-a asigurat un loc în cartea de istorie.