Asasinul orb

După al Doilea Război Mondial, când Canada îşi căuta identitatea culturală, încercând să se debaraseze de năravurile de colonie, munca scriitoarei Margaret Atwood a făcut vâlvă.

După al Doilea Război Mondial, când Canada îşi căuta identitatea culturală, încercând să se debaraseze de năravurile de colonie, munca scriitoarei Margaret Atwood a făcut vâlvă. Romanele ei îi ilustrează teza conform căreia literatura canadiană se distinge printr-o mentalitate de victimă. Romanul "Asasinul orb" (Ed. Leda, trad. Lidia Grădinaru), este construit pe tehnica povestirii în povestire: bătrâna Iris Chase îi lasă moştenire nepoatei sale adevărul despre familie; în această naraţiune este inclusă povestea ei de dragoste cu un tânăr scriitor care ţese povestiri SF cu puternice inserţii din realitate.

Asasinul orb, inventat în aceste poveşti SF, irumpe în celelalte planuri narative, asumându-şi mereu identitatea altui personaj care rămâne opac la realitatea imediată. Rând pe rând, protagoniştii sunt orbiţi de putere, de dragoste, de suferinţă şi devin asasini fără voie ale unor victime nebănuite. Romanul a primit Booker Prize în anul 2000.