Angajaţii Nokia, seduşi şi abandonaţi

Peste 2.000 de angajaţi ai fabricii Nokia din Jucu au fost anunţaţi ieri că din decembrie vor rămâne pe drumuri. Oamenii susţin că n-au alternativă pentru viitor.

Semnele închiderii fabricii Nokia de la Jucu s-au arătat de câteva luni, spun angajaţii, însă nimeni nu s-ar fi aşteptat ca finlandezii să pună lacătul pe uşă şi să dea afară 2.000 de oameni. S-a întâmplat ieri, când toţi angajaţii au fost duşi cu autocarele la fabrica din Jucu. Au fost conduşi în incinta acesteia, unde li s-a comunicat decizia, iar mai apoi au fost escortaţi de oamenii de pază la autocarele aflate în parcare. Nimeni nu a fost lăsat să facă declaraţii ori să povestească cu oamenii din afara parcării, angajaţii fiind nevoiţi să comunice prin semne. Visul lor de a avea un loc de muncă occidental, aşa cum li s-a promis, se năruise într-o clipă.

Zeci de autovehicule de transport, în care aceştia au fost îmbarcaţi, au părăsit proprietatea privată o jumătate de oră mai târziu. Din microbuze şi autocare, angajaţii făceau cu mâna celor aflaţi la marginea drumului. Unul dintre ei a reuşit să scoată o mână pe geam şi a aruncat o hârtie primită de toţi angajaţii de la conducerea Nokia.

A fost singura modalitate prin care oamenii au putut transmite un mesaj celor din afară. „Fabrica urmează să funcţioneze până la sfârşitul anului. Ne aşteptăm că veţi continua să fiţi angajatul Nokia şi să fiţi plătit, până la sfârşitul lunii martie 2012. Veţi beneficia de un pachet compensatoriu pe care îl vom comunica de îndată ce vom finaliza consultările. (...) În cazul în care reporterii doresc să vorbească cu dvs., puteţi să răspundeţi întrebărilor legate de sentimentele dvs., dar pe de altă parte nu sunteţi obligaţi să vorbiţi", se arăta în mesaj.

„Nu ştiu ce o să fac"

Corina Balint, una dintre angajatele care de patru ani nu făcea altceva decât să asambleze telefoane pe linia de producţie a fabricii Nokia de la Jucu, s-a trezit fără loc de muncă după ce un telefon a anunţat-o ca a doua zi să se prezinte la serviciu dimineaţă devreme. „Ne-au anunţat că închid fabrica în decembrie", a început să povestească femeia. „Am doi copii. Nu ştiu ce o să fac de la anul. Am fost anunţaţi că până în martie vom fi încă pe statul lor de plată. Ni s-au promis şi salarii compensatorii, nu ştim ce va fi, vom afla detalii zilele următoare sper", a spus, vizibil afectată, Corina Balint. Câştigă aproximativ 700 de lei lunar, plus bonuri de masă.

Fără alternative

Locuieşte la o aruncătură de băţ de fabrica în care s-au asamblat până acum sute de mii de telefoane mobile, în localitatea Răscruci, şi merge pe jos la serviciu. Stă la casă, o locuinţă simplă, cu curte, situată între şoseaua care leagă Dejul de Cluj-Napoca şi calea ferată. Nu pare să aibă alternative în comuna cu 1.600 de locuitori, iar oraşul e destul de departe, la 25 de kilometri.

Chiar şi aşa, îi merge destul de greu, deoarece, din salariul pe care îl câştigă după 12 ore de montat telefoane zilnic, nu-şi permite decât să-şi crească cei doi copii, care sunt elevi. „E de rău. Locul de muncă era aproape de casă. Banii nu prea ajungeau, dar, dacă stai acasă, nu faci nimic", a afirmat femeia, care caută acum o soluţie pentru a-şi creşte cei doi copii.

În urmă cu patru ani, când s-a angajat, Corina Balint credea că a dat peste o slujbă sigură, care-i va asigura venitul necesar mulţi ani înainte. Alături de alţi angajaţi, a trecut prin numeroase şedinţe de selecţie, interviuri, bătut la uşi şi depus cereri de angajare şi, spune ea, nu şi-a închipuit că se va ajunge la disponibilizări, cu toate că în ultima lună situaţia nu era roz. „Erau semne că nu mergea prea bine şi se simţea că a scăzut producţia. Vă daţi seama, oamenii nu mai cumpără asemenea telefoane, modele vechi", a adăugat aceasta. Corina Balint urmează să se întoarcă la serviciu mâine, după ce două zile fabrica a fost închisă. „Nu lucrează nimeni, a fost oprită producţia din cauza şedinţelor. Vom vedea ce se va mai întâmpla până în martie", a completat femeia.

"E de rău. Locul de muncă era aproape de casă. Banii nu prea ajungeau, dar, dacă stai acasă, nu faci nimic.''
Corina Balint angajat Nokia

Dramele de la Bochum

Angajaţii de la fabrica din Jucu trăiesc acum aceleaşi drame sociale prin care au trecut, în 2008, locuitorii din Bochum (Germania), atunci când Nokia a decis să-şi mute afacerea. Jurnaliştii români au scris atunci povestea unei familii care trăia de pe urma unui salariu de „ambalator" la Nokia. Markus Kapetanos şi-a întreţinut timp de 10 ani soţia şi cei doi copii cu cei 1.600 de euro câştigaţi aici. Salariul de la Nokia era suficient pentru toţi, motiv pentru care soţia sa nu se angajase niciodată. Tot aici lucrase şi tatăl său, câţiva ani înainte să moară.

„Am lucrat aici de 10 ani. Toată familia mea e distrusă. Nu mă pot opri din plâns." Aceasta este declaraţia uneia dintre fostele angajate din Bochum la aflarea veştii că fabrica la care lucra se închide. „E o zi rea pentru Bochum. Regret extrem decizia de a închide fabrica. Nokia e un contribuabil foarte important şi vom simţi lipsa acestor venituri. Nu e nimic mai important decât să sprijinim campania împotriva închiderii fabricii", declara şi Ottilie Scholz, primarul din Bochum.