Povestea Emiliei Eberle, una dintre gimnastele de clasă mondială ale României
0Orașul de pe Mureș a dat una dintre campioanele de seamă ale României. O sală de sport din Arad poartă acum numele fostei gimnaste de clasă mondială Gertrude Emilia Eberle.
Aceasta a fost cunoscută mai ales ca Emilia Eberle și s-a născută în Arad, în data de 4 martie 1964. De-a lungul carierei sale, aceasta a fost dublu medaliată cu argint la Olimpiada de la Moscova în 1980 şi a câştigat multiple medalii la campionatele europene şi mondiale de gimnastică artistică.
În anul 2014 pe când avea 50 de ani și era antrenoare la o sală de gimnastică din Sacramento, capitala statului California a revenit la Arad și a participat la inaugurarea sălii de gimnastică de la stadionul Gloria care îi poartă numele. Conducerea CSM Arad, prin Vasile Păltineanu, i-a acordat atunci Emiliei Eberle o cheie simbolică.
Gertrude Emilia Eberle este stabilită de peste 30 de ani în SUA, însă vine anual în România, respectiv Arad. Gimnastica pentru ea a început încă din primii ani de viață.
„La trei ani și jumătate a început totul. Am și întrebat-o pe mami cum de m-a dus la gimnastică așa repede. Sigur, a contat și faptul că ea a fost campioană națională la acest sport, dar avântul a venit pentru că aveam un cireș mare la geam, iar eu mă dădeam zilnic huța pe o creangă. După Olimpiada de la Montreal, în 1976, când aveam aproape 13 ani, m-au chemat la lot, la Onești. Văzusem competiția din Canada lipită de televizor, i-am și spus mamei că ar fi minunat să fiu alături de fete, iar asta s-a și întâmplat. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să concurez alături de Nadia, cu care am devenit colege de suferință până am ieșit din activitate. Îmi închipuiam la început că viața va fi roz, așa părea de la TV, dar am ajuns repede cu picioarele pe pământ”, a declarat Emilia.
A debutat în competițiile internaționale în 1976, iar un an mai târziu a câștigat doua probe, sărituri și paralele inegale, la Campionatele Balcanice. La CE de junioare de la Milano, din 1978, a cucerit trei medalii de aur, la individual compus, la sărituri și paralele, una de argint la sol si s-a clasat pe locul 4 la bârnă.
La CE de senioare de la Copenhaga, din 1979, a obținut trei medalii de argint, la individual compus, paralele și bârna. În 1978, a participat la CM de la Strasbourg, unde a urcat pe cea de-a doua treapta a podiumului cu echipa și a obținut trei medalii de bronz la paralele, sol și bârnă.
În 1979, la CM de la Fort Worth, alături de Nadia Comaneci, Dumitrița Turner, Melita Ruhn și Rodica Dunca, a făcut parte din echipa care a câștigat primul titlu mondial din istoria gimnasticii românești. Pe aparate a urcat pe cea mai înaltă treapta a podiumului la sol, iar la paralele s-a clasat a treia.
La JO de la Moscova, din 1980, a cucerit doua medalii de argint, pe echipe și la paralele.
Dupa retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare, din 1988 activând ca tehnician în Ungaria, iar apoi în SUA.
A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în anul 2000 i-a fost conferita Crucea națională „Serviciul Credincios”, clasa a IlI-a.
Se încarcă comentariile...
