Maica Tereza

Maica Tereza

Laureată a Premiului Nobel pentru Pace, Maica Tereza s-a născut în 27 august 1910 în Skopje, Macedonia, sub numele de Agnes Gonxha Bojaxhiu, fiind mezina unei familii cu trei copii. Agnes s-a născut într-o familie bogată, cu origini albaneze, care i-a dat o educaţie religioasă solidă.

Ea a rămas orfană de tată la vârsta de 10 ani, lucru care a determinat-o să se concentreze asupra credinţei. La 12 ani s-a decis să devină călugăriţă, iar la 18 ani a intrat în ordinul irlandez Surorile din Loretto, o comunitate cunoscută pentru lucrările de misionariat din India. La intrarea în ordin, şi-a ales numele de Tereza, după Sfânta Tereza de Lisieux. 

La sfârşitul anului 1928 a plecat în Calcutta unde pentru următorii 17 ani a lucrat la St. Mary´s School din Calcutta, mai întâi ca profesoară, apoi ca directoare.

În 1944 s-a îmbolnăvit de tuberculoză, fiind trimisă la Darjeeling pentru odihnă şi recuperare. În tren spre Darjeeling, a auzit pentru a doua oară chemarea vocaţiei: "Trebuia să părăsesc mânăstirea şi să lucrez cu cei sărmani, trăind printre ei. Era un ordin. Ştiam unde trebuia să fiu, dar nu ştiam cum să ajung acolo".

Astfel, s-a apucat să îi înveţe carte pe copiii săracilor, a învăţat noţiuni elementare de medicină şi a început să îi viziteze pe cei săraci şi  bolnavi.

În 1949, împreună cu câteva foste eleve a început să îngrijească, într-o cameră închiriată cu bani proprii, bolnavii refuzaţi de spitale care ar fi putut muri. În acelaşi an a devenit cetăţean indian, iar în 1950 a înfiinţat ordinul "Misionarele Carităţii". Membrii acestui ordin trebuiau să depună jurământul de castitate, de sărăcie şi de obedienţă. Acest ordin a fost recunoscut ulterior de către Papă, intrând în subordinea acestuia. Tereza se ocupa în cadrul acestui ordin mai ales de muribunzi, orfani şi bolnavi. Ea a depus însă cele mai mari strădanii în vederea alinării suferinţelor bolnavilor de lepră.

Astăzi, ordinului Maicii Tereza îi aparţin peste 3000 de călugăriţe şi peste 500 de călugări în 450 de centre din întreaga lume.

Prin munca depusă în sprijinul celor săraci şi bolanvi, Maica Tereza a devenit cunoscută în întreaga lume, primind o serie de premii, care au culminat cu Premiul Nobel pentru Pace, primit în anul 1979. Cu prilejul acestei ceremonii, ea a uimit întreaga lume prin insistenţa de a renunţa la dineul ceremonial şi de a dona suma economisită, 6.000 de dolari, săracilor din Calcutta. Aceşti bani ar fi ajuns pentru mâncare timp de un an.

După 1980, Maica Tereza a început să înfiinţeze cămine pentru prostituate, femei bătute, dependenţi de droguri şi mai multe orfelinate şi şcoli pentru copiii săraci. În 1985 Maica Tereza a înfiinţat primul aşezământ pentru victimele SIDA, în New York.

Aceasta spunea de foarte multe ori că "nu succesul, ci credinţa nealterată este importantă", în tratarea bolnavilor.

În 1991, Maica Tereza s-a întos pentru prima oară în ţara sa nativă, Albania, unde a deschis un cămin la Tirania.

Fire conservatoare, ea a dus o puternică luptă împotriva avorturilor, iar irlandezilor le-a cerut să nu legalizeze divorţurile. 

A desfăşurat acţiuni umanitare în întreaga lume, deşi s-a expus unor boli precum malaria sau diverse infecţii.

Maica Tereza a încetat din viaţă în 5 septembrie 1997, la 87 de ani, în urma unui atac de cord. La numai şase ani de la moarte, a fost beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea.