Simona Le Roy

Simona Le Roy

Expert în educaţie parentală şi jurnalist
  • Simona Le Roy a comentat la un articol de-al tau acum 29 zile
    Minunata trebuie sa fie lumea bipolara impartita de un zid chinezesc de certitudini rigide, intre co
    w

    Era un ambasador perfect. Supărător de perfect. Era vital, urgent, ca să i se găsească şi lui Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris, o bubă. Măcar una mică de tot care să-l replaseze în arealul mioritico-balcanic. Altfel, ar fi rămas un extraterestru, total nereprezentativ.

  • Simona Le Roy a citit acum 29 zile
  • Simona Le Roy a comentat la un articol de-al tau acum 29 zile
    L. Lara, nu ma "reped" sa critic unii demnitari romani pentru ca "minunile" pe care le fac ajunsi in
    w

    Era un ambasador perfect. Supărător de perfect. Era vital, urgent, ca să i se găsească şi lui Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris, o bubă. Măcar una mică de tot care să-l replaseze în arealul mioritico-balcanic. Altfel, ar fi rămas un extraterestru, total nereprezentativ.

  • Simona Le Roy a publicat un nou articol luna trecuta

    Era un ambasador perfect. Supărător de perfect. Era vital, urgent, ca să i se găsească şi lui Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris, o bubă. Măcar una mică de tot care să-l replaseze în arealul mioritico-balcanic. Altfel, ar fi rămas un extraterestru, total nereprezentativ.

  • Simona Le Roy a citit luna trecuta
  • Simona Le Roy a publicat un nou articol acum 2 luni

    Şi iar se apropie sfârşitul de an şcolar, şi iar portofelul se crăcănează larg prin magazine. Un parfumel, o bijuterie, băuturi fine şi chiar ditai mobila. Poftele dascălilor sunt multe şi scumpe. Nu mai mulţumeşti pe nimeni cu un simplu buchet de flori. Părinţii se execută.

Vezi mai multe
  • luna trecuta

    Deranjantul ambasador Luca Niculescu

    Era un ambasador perfect. Supărător de perfect. Era vital, urgent, ca să i se găsească şi lui Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris, o bubă. Măcar una mică de tot care să-l replaseze în arealul mioritico-balcanic. Altfel, ar fi rămas un extraterestru, total nereprezentativ.

  • acum 2 luni

    Ultimul sunet de portofel

    Şi iar se apropie sfârşitul de an şcolar, şi iar portofelul se crăcănează larg prin magazine. Un parfumel, o bijuterie, băuturi fine şi chiar ditai mobila. Poftele dascălilor sunt multe şi scumpe. Nu mai mulţumeşti pe nimeni cu un simplu buchet de flori. Părinţii se execută.

  • acum 2 luni

    O ucid pe Gloria!

    «O ucid pe Gloria!». Literele sunt caligrafiate mare şi apăsat. În jur un vid alb. Nici o altă frază, nici un alt cuvânt, nici măcar un punct sau măcar o sfioasă virgulă nu s-au încumetat să se tupileze într-un colţ de pagină.

  • acum 2 luni

    Arta de a creşte o beizadea

    O diplomă de doctor în chimie în buzunar, doi băieţi care învaţă binişor şi cartea unui „iluminat“ la căpătâi. Cam la asta se rezumă fundaţia pe care un tătic şi-a înşurubat bine în cap o idee: copiii se nasc fundamental şi natural buni. Iar băieţii lui sunt cei mai buni dintre cei buni. Fondul genetic este un fâs modern.

  • acum 3 luni

    Un bolid nărăvaş la 18 ani

    Nu mai are trecut. L-a smuls dureros cu toate ramificaţiile ce duceau spre o viaţă de familie fericită, o soţie frumoasă, un copil inteligent, o carieră de succes. N-a lăsat nici măcar amintirile acelea ce-l legau vesel de prieteni şi rude. Cu o noapte fără de stele în cap, stă închis în prezent şi supravieţuieşte. Nici vesel, nici trist, ancorat în portul vieţii doar de firul subţire al unei respiraţii sacadate.

  • acum 3 luni

    Reţeta cu zâmbete şi ferestre imaginare

    Bem o cafea oribilă şi învăţăm de toate la spital. Deveniţi iar copii neştiutori, copii în clasa I a vieţii, învăţăm să îmblânzim spaime şi dureri, să decantăm altfel evenimentele vieţii şi să înfruntăm tsunamiul unor informaţii îngrijorătoare înfăşuraţi în zâmbetele şi vorbele celor dragi.

  • acum 4 luni

    Iepurele de Paşti - magie pe băţ?

    Cireşul înflorise singuratic într-o curte vecină... Eram copil şi ştiam încă dibuii în spaţiul gol dintre două tăceri, dintre două zile, dintre două certitudini, cuiburi de zâne.

  • acum 4 luni

    Marseilleza cu un creion în mână

    Ceremonie solemnă la primăria din Châtillon, un oraş din regiunea pariziană. Primarul oraşului, cu eşarfa tricoloră la piept şi cu un creion în mână, cântă Marseilleza. În jurul lui, în cerc, ţinându-se de mână, elevii clasei a doua a  uneia din şcolile oraşului. În fundul sălii de şedinţe, Nataniel, proprietarul creionului, stă pitulat sub două scaune, face grimase şi işi acoperă cum poate urechile.

Vezi mai multe