Simona Le Roy

Simona Le Roy

Expert în educaţie parentală şi jurnalist
Vezi mai multe
  • acum 26 zile

    Gelu, purcelul. Năstruşnicile declaraţii de dragoste ale copiilor

    Gelu era premiantul clasei. Era cel mai deştept, cel mai cuminte şi cel mai generos dintr-o trupă de 34 de puşti. Gelu le ştia pe toate, îşi ajuta colegii în clasă, lăsa pe oricine să copieze după el la extemporale, iar în pauze avea jocuri liniştite. Era genul de copil cu care oricine ar vrea să fie prieten.

  • luna trecuta

    Nechemata barză

    Pe nepusă masă, în casa lor a apărut o momâie urlătoare cu un smoc de păr pe creastă în loc de coafură. Zici că e buricul casei. Mama şi tata se uită la ea ca la a opta minune a lumii şi gravitează zi-noapte în jurul ei. Mătuşelele îi aduc daruri şi stau cu ochii căscaţi la toate gesturile ei. Până şi ceasul s-a dat peste cap şi şi-a înşirat toate orele în funcţie de somnul, baia şi alăptatul boţului cu creastă.

  • luna trecuta

    Etichetele toxice din capul copiilor

    „Eu nu sunt făcut pentru asta!“, îmi explică trist un piţiponc de şase ani, întinzându-mi o foaie pe care stau înşirate trei adunări şi o scădere. E decepţionat şi trist. Ar fi vrut şi el să adune alunele veveriţei şi morcovii iepuraşului, dar „3 + 2“ i se pare a fi o adevărată grozăvie ce poate fi soluţionată numai de campionii clasei.

  • acum 2 luni

    „Nu am prieteni“

    Ca scoica strânsă în jurul durerosului fir de nisip, de câteva zile face şi răsface planuri. Pricina? De ceva vreme, băieţelul ei se plânge că nu are prieteni. Un flecuşteac, ar zice unii. O mare tragedie, ţi-ar spune oricare puşti.

  • acum 2 luni

    Urmaşii lui Bau-bau

    Mă abordează abrupt cu o obsesivă întrebare: „Unde am greşit?”. Are o fetiţă de cinci ani. Ominune de copil de care este tare mândră. Fetiţa ei deja bumbăceşte trei limbi, ştie să citească,mânuieşte abil roboţei, un aparat foto şi un microscop, face filmuleţe cu poveştile ei preferate...

  • acum 2 luni

    Pe insula lui „Într-o bună zi“

    E forfotă mare pe insula „Într-o bună zi“. La sfârşit de an, toată lumea vine să-şi depună visele. Vise mari, vise frumoase, vise minunate. Unii le scriu apăsat la început de agendă, alţii le înşiră pe un colţ de hârtie, alţii le pitulează într-un ochi de Darumă.

  • acum 2 luni

    Felia de fericire a copiilor

    Ambalată în hârtie lucioasă, fericirea moţăie deja sub brad. Curând vom încovoia iar mesele cu tăvi. Şi iar toată arca lui Noe rumenită, cu un măr în gură, va trona peste recolte întregi de cartofi aurii. Ne vom minuna iar câţi litri de vin şi pălincă pot să tranziteze printr-un singur şi mititel pahar. Şi iar, ghiftuiţi şi ţanţoşi în haine cu sclipicele, ne vom îngropa sub un munte de cadouri şi vom aştepta să ne umple fericirea.

  • acum 3 luni

    Cum ne-am cocoţat pe Lună

    De câteva luni bune, mă întâlnesc regulat cu un oarecare Jean Pierre în casele lui de vacanţă, pe Lună. Povestim despre educaţie şi creativitate. Şlefuim noi metode pedagogice.

Vezi mai multe