Tot ce trebuie să ştii despre „paceri֧“: Cum te pot ajuta alergătorii care fug într-un anumit ritm

Nu toată lumea are nevoie de ”iepuri” dar, de la profesioniştii care vor să doboare recorduri mondiale până la amatorii care vor să alerge noi recorduri personale sunt destul de mulţi alergători care se folosesc de ajutorul pacerilor.

Pentru cei care nu ţin neapărat să atingă un anumit ritm de alergare, un anumit timp, care aleargă doar pentru recreere, să atingă un anumit pace nu este aproape deloc important. Dar, dacă se doreşte o îmbunătăţire sau un record pesonal, ritmul devine foarte important, iar ajutorul unui pacer in cursă ar putea fi necesar pentru atingerea acestuia. Un pacer poate ajuta alergătorii să ajungă la final într-un anumit timp, chiar şi pentru amatori, de exemplu la cursele de semimaraton şi maraton oferindu-se ”iepuri” pentru anumite ”cronometre”, de obicei alergători experimentaţi care pot fugi acel timp fără să depună foarte mult efort. Pacerii sunt acei oameni care aleargă cu baloane sau cu vele agăţate de ei, pe care scrie, mare, timpul cu care trebuie să se ajungă la finiş. Dacă alergătorii aleg să se ţină după ei, atunci pot scăpa de corvoada de a se uita non-stop la ceas, ar simţi că timpul trece mai uşor pentru că în jurul pacer-ilor se formează un grup destul de numeros de concurenţi şi pot fi siguri că nu o vor lua prea tare prea devreme pentru că pacerii nu îi vor ”lăsa”.

Unul din ”iepurii” prezenţi de mai multe ori la evenimentele organizate de Bucharest Running Club, Florin Totalcă, care a fost pacer pentru 1 oră şi 30 de minute pe semimaraton, ne-a spus că experienţa i-a plăcut foarte mult, tocmai de aceea a şi repetat-o de 4 ori. ”Trebuia să terminăm în 1.29.30 şi era frumos să văd pe ceas, la final de cursă, 1.29.28 sau 1.29.35. A fost «fun», mai ales pentru că alergam cam la 80% din ce puteam eu, trebuia să fii atent, să mergi calculat. Aveam şi o brăţară la mână cu timpii cu care trebuia să trecem fiecare kilometru, verificam astfel dacă suntem bine la fiecare bornă. Din păcate, la timpul la care mergeam, din cei care plecau alături de noi nu prea mai se regăseau mulţi şi la linia de finiş”, ne-a explicat Florin.

De ”iepurii” de la Maratonul şi Semimaratonul Bucureşti, cele mai mari evenimente de alergare din România, se ocupă Gabriel Solomon. ”În timp, s-a format un grup de oameni, alergători care s-au obişnuit să fie paceri şi care revin aproape în fiecare an. Sunt şi mulţi care văd treaba asta ca pe un act de bravură şi se aruncă la timpi pe care de obicei nu pot să-i ducă. Trebuie să poţi alerga timpul cerut rămânând relaxat. De exemplu, dacă trebuie să duci un 3.45.00 pe maraton, atunci ar trebui să poţi alerga şi 3.30.00. La maraton, refuzăm foarte puţini, pentru că nu sunt aşa mulţi care vor să fie paceri, de fapt nu îi refuzăm de tot ci în mare parte îi redirecţionăm spre timpi mai lejer de dus”, ne-a spus Gabi. Sunt pacerii testaţi înainte? ”Nu, nici măcar nu îi verific, doar dacă este vorba de un timp tare de dus şi nu ştiu despre cine e vorba. Oricum, ca să fim siguri că rămâne cineva să ducă ritmul până la final, punem cel puţin doi ”iepuri” pentru un anumit timp, încercăm cât de mult se poate să fie cel puţin trei. Tot ce trebuie să facă este să ducă toată distanţa constant, pe timpul net. Oricum, ei merg de obicei cu 30 de secunde mai tare sub timpul net, ca să fie un fel de marjă de siguranţă”, a adăugat Solomon.

Cu ce e mai bine să alerge un pacer, pentru a fi vizibil? Explică Gabi: ”Aveam baloane, dar au apărut probleme, aveam nevoie şi de 2 ore să le pregătim, să le scriem pe toate, unele se spărgeau. Ce-i drept, erau mai uşor de folosit pentru cei care erau paceri. Varianta cu vele credem că e cea mai bună, am tot încercat sisteme de prindere ca să le fie mai uşor celor care aleargă cu ele, credem că am ajuns la ceva bun. Ştim că nu este ca un fulg, dar cred că sunt rezonabile ca şi greutate. E o provocare să alergi cu ele, dar pacerii sunt acolo să fie cât mai vizibili şi să-i ajute pe cei care vin în grupul lor”.

De paceri au nevoie şi superatleţii, mai ales când vor să bată recorduri, să atingă anumite baremuri. Cu cât timpul de atins e mai tare, cu atât aceştia trebuie să fie atleţi mai puternici. De exemplu, pentru campionul olimpic şi deţinătorul recordului mondial la maraton, Eliud Kipchoge, la ”cursa” în care va încerca să scadă sub 2 ore pe 42 de kilometri şi 195 de metri (INEOS 1:59), ”iepurii” sunt, printre alţii, Jakob Ingebrigtsen (campionul european la 1.500m şi 5.000m), Bernard Lagat (de cinci ori medaliat cu aur la Mondiale şi Jocuri Olimpice) sau Julien Wanders (deţinătorul recordurilor europene la 10k şi semimaraton). Folosirea pacerilor în cursele profesioniste a cunoscut o creştere după ce Chris Chataway şi Chris Brasher l-au condus o mare pare din distanţă pe Roger Bannister în cursa în care s-a scăzut pentru prima dată sub 4 minute pe o milă (1954). Pe distanţe lungi, pacerii de obicei renunţă la cursă după ce au terminat de alergat numărul de kilometri stabiliţi prin contract, dar uneori, fiind lăsaţi să meargă până la capăt, o şi câştigă. Este notoriu cazul lui Simon Biwott, ”iepure” în anul 2000 la maratonul Berlin, care a terminat pe primul loc. Uneori ajutat de ”iepuri”, alteori el însuşi pacer, cel mai bun maratonist român al momentului, Marius Ionescu, povesteşte: ”Să fii pacer, pe lângă banii pe care îi câştigi, ai şi posibilitatea să faci un antrenament bun, în regim de cursă, la care se merge cu un ritm mai intens. ”Iepurii” sunt aleşi de organizatori, depinde pe cine au ca ”Elite” şi ce timpi vor să alerge aceştia. Astfel, sunt aduşi cei care pot duce ritmul respectiv 25, 30 chiar şi 35 de kilometri. La fete, de obicei sunt paceri care duc 35 de kilometri sau chiar mai mult, chiar toată cursa. Ideea e să ajuţi cât mai mult posibil, uneori mai faci şi «poliţie» în pluton, că mai sunt unii care se bagă în grupul pe care un pacer îl duce şi trebuie poftiţi politicos la coada grupului”. ”Pacerul trebuie să alerge în funcţie şi de cum se simte cel care vrea să scoată un anume timp, să se adapteze la ce poate sportivul respectiv, pentru că dacă el sau ea nu mai sunt capabili să ducă ritmul trebuie să rămână cu ei”, a conchis Piciu.