1. Oamenii care se găsesc astăzi la vârful efortului de combatere a pandemiei sunt medici de spital. Experienţa lor de muncă (cu excepţia domnului Baciu despre care nimeni nu ştie ce experienţă îl recomandă pentru postul pe care îl ocupă şi ce l-a propulsat să fie mai ieri aproape ministru şi astăzi tot aproape ministru) este în tratarea bolnavilor. NU există în prezent nicio persoană capabilă să articuleze coerent o campanie de sănătate publică despre care să ştim că este implicată vizibil în acest efort. Există o vorbă: când ai un ciocan în mână, începi să vezi peste tot numai cuie. Când pui medici de spital în fruntea unui efort de prevenire a îmbolnăvirilor, ţi se vor umple spitalele!
     
  2. Vocea biroului din România al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a lipsit complet în ultimul an. Aşa cum a lipsit şi când am avut epidemie de HIV în 2013 sau când România bătea recorduri mondiale la alcoolism. Aşa cum a lipsit şi când au fost descoperite abuzurile din sistemul psihiatric de la Arad sau Poiana Mare. Intervenţia de acum, deşi salutară, este tardivă.
     
  3. A lipsit o persoană credibilă, caldă şi calmă care să reprezinte un grup de specialişti în Sănătate, Sănătate Publică şi Sănătate Mintală şi care să le vorbească românilor, să le calmeze fricile, să le vorbească în termeni inteligibili despre vaccin şi să coordoneze tot acest efort. Ne-a lipsit un leader vizibil, carismatic şi competent care să conducă un grup de specialişti investiţi cu puterea de a lua decizii.
     
  4. Medicina românească nu este interesată (nici co-interesată financiar) ca oamenii să nu se îmbolnăvească sau ca pacientului să-i meargă bine după tratament. Nu contează dacă pacientul se îmbolnăveşte şi se reinternează a doua zi după ce iese din spital, plata pe diagnostic şi pe tratament este aceeaşi. Nu contează dacă tratamentul nu funcţionează şi starea lui se agravează, punctul de decontare de la Casa de Asigurări nu se schimbă. Nu contează nici măcar dacă el moare. Important este să nu moară în spital, pentru că atunci sunt hârtii de făcut şi rude care vor explicaţii. Medicina românească este dezumanizată şi dezumanizantă. Medicina românească face astăzi ceea ce ştie, tratează bolnavi, pentru că nu a interesat-o să ia măsuri eficiente pentru ca oamenii să nu se îmbolnăvească (i.e. vaccinarea).  
     
  5. Campania din vară în care eram sfătuiţi de o voce anonimă să ne vaccinăm ca să putem merge la party e printre cele mai tâmpe intervenţii pe care le-am văzut. Doar campania Agenţiei Naţionale Antidrog care îi sfătuia pe tineri să nu consume legale ca să poată juca şah cu prietenii e la acelaşi nivel. Astăzi legalele sunt cel mai consumat drog din România. Despre COVID ştim cu toţii unde ne situăm. Pentru guvernanţi, o campanie de sănătate publică e un fel de reclamă pentru care tocmeşti o firmă de casă, să-ţi facă un spot. Campaniile de sănătate publică NU sunt o reclamă. Ele sunt intervenţii specializate construite de specialişti în sănătate publică în funcţie de date socio-demografice, aspecte culturale, economice şi de apartenenţă la grupuri sociale diverse, realizate cu mijloace diverse, ţintind cu mesaje diferite grupuri diferite (într-un fel construieşti şi livrezi un mesaj pentru femeile pensionare de la ţară şi altfel te adresezi rromilor din Ferentari). Nu un spot tembel cu un text de căcat (scuze!).  
     
  6. A lipsit implicarea specialiştilor în sănătate mintală. Abia astăzi Ministrul desemnat al Sănătăţii vorbea de constituirea unei comisii de coordonare din care să facă parte (pe ultima poziţie!!!) şi nişte „specialişti în ştiinţele comportamentului”. Nu ştiu eu prea bine ce sunt aceia, dar oricum i-am numi, aveam nevoie de oameni care să înţeleagă psihologia omului faţă cu perspectiva bolii, ce îl mişcă şi ce îl îndepărtează de soluţia propusă (vaccinul).
     
  7. Gradul scăzut al vaccinării în rândul cadrelor medicale relevă pe de o parte nivelul precar de educaţie (şi mai ales de cultură, pentru că, mai mult decât educaţia, cultura te protejează de ideile delirante ale conspiraţioniştilor de tot felul), pe de alta lipsa unui efort de recrutare şi formare a medicilor care ar fi trebuit să fie cei mai importanţi „agenţi electorali” ai vaccinării în România. S-a creat astfel în spaţiul public un gol de informaţie ştiinţifică corectă livrată de surse în care populaţia să aibă încredere.  
     
  8. Acest gol a fost umplut însă de câteva canale de presă care au emis constant fluxuri de informaţii toxice. Îşi mai aduce aminte cineva de ce a fost închis postul tv al domnului Dan Diaconescu? Eu nu. Însă îmi voi aduce aminte mereu seara când, în această vară, într-o cameră de hotel, am deschis televizorul şi pe Antena 3 o doamnă avocat ne spunea cum toţi cei care se vaccinează vor muri, în timp ce pe alt post opinii similare erau exprimate de tot felul de capete vorbitoare. Ar fi fost greu să avem o decizie a CNA care să oblige posturile de televziune ca în orice exprimare pe tema COVID să se includă şi un invitat recomandat de Ministerul Sănătăţii? Cum putem blama oamenii că fac ceea ce li s-a spus cu atâta îndârjire pe cele mai populare canale de televiziune? Încă ceva: domnilor şi doamnelor de la aceste televiziuni, realizatori, cameramani, producători şi ce oţi mai fi dumneavoastră – aveţi sânge pe maini! Sper să vină clipa în care să vă uitaţi la acţiunile voastre şi să vă apese greutatea ruşinii şi a disperării de fi fost părtaşi la pierderea a mii de vieţi omeneşti!
     
  9. Biserica Ortodoxă Română a ajuns un cult al morţii. Unde sunt preoţii cu conturi de facebook şi predici pe youtube să aducă oile pe calea cea bună a vieţii, nu spre glorificarea morţii? Unde a dispărut raţiunea şi grija pentru popor? Cum au ajuns cei mai înalţi ierarhi ai BOR să colporteze cele mai înfiorătoare teorii despre medici şi medicină, iar restul să tacă în complicitatea cea mai sinistră? Ce se poate spune despre o instituţie care primeşte sute de milioane de euro din bani publici şi care sabotează efortul (şi aşa slab) al Statului de a-şi salva cetăţenii de la moarte?
     
  10. Fără cele de mai sus, ridicarea poalelor în public a doamnei Şoşoacă şi a celor ca ea ar fi fost fără de urmare. Orice popor îşi are nebunii ei. Nebunii au fost mereu parte din ţesătura unei societăţi. Depindea de noi să stăvilim nebunia.


Cum putem, în aceste condiţii, să acuzăm populaţia pentru că nu face alegerea corectă? Iertare în genunchi ar trebui să le cerem celor care ieri şi astăzi şi multe zile de acum încolo îşi vor plânge morţii. Iertare pentru incompetenţa şi orbirea noastră, pentru narcisismul cu epoleţi al celor care şi-au imaginat că dacă ştiu să taie o burtă şi să prescrie un antibiotic, ştiu şi cum se face o campanie de vaccinare! Domnilor doctori care astăzi ridicaţi din umeri şi vă spălaţi pe mâini, mergeţi şi trataţi-vă bolnavii. Nu ducem lipsă de ei. Lăsaţi specialiştii în Sănătate Publică să-şi facă treaba. Pentru că prima regulă a unei campanii de sănătate este că atunci când vrei să convingi pe cineva de ceva, nu cauţi să-l faci să se simtă vinovat!