Adnana din „Toate pânzele sus” revine pe ecrane după 30 de ani de pauză. Julieta Szönyi joacă în „La Gomera”, filmul românesc de la Cannes

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Julieta Szönyi a revenit pe platourile de filmare după o pauză de 30 de ani. A fost distribuită de Corneliu Porumboiu în "La Gomera", filmul cu care România a participat la Festivalul de la Cannes.

Julieta Szönyi, cunoscută pentru rolurile Otiliei din filmul “Felix şi Otilia” (1972) şi cel al Adnanei din filmul serial “Toate pînzele sus” (1976), a revenit în cinematografie după o pauză de 30 de ani. Actriţa a fost distribuită în cel mai nou film al lui Corneliu Porumboiu, „La Gomera”, lansat în 13 septembrie în cinematografele din România. 

Ultimul film românesc în care avea să joace a fost “Cei care plătesc cu viaţa”, al lui Şerban Marinescu (din distribuţie mai făceau parte Ştefan Iordache, Adrian Pintea, Marcel Iureş şi Maia Morgenstern), care a avut premiera în 1989. 

După Revoluţie, vreme de 30 de ani, Julieta Szönyi nu a mai avut de-a face cu cinematografia românească.

S-a dedicat exclusiv teatrului. A ieşit la pensie nu cu mulţi ani în urmă, de la Teatrul Mic din Bucureşti.

“La Gomera” – un nou început pentru Julieta Szönyi

Surprinzător, Julieta Szönyi revine pe ecrane, la vârsta de 70 de ani. 

“Toate lumea mă întreba dacă eu sunt în ţară. Nu ştiu de unde a plecat zvonul că eu nu mai trăiesc în România. Nu am plecat niciodată. M-am retras după revoluţie. Pentru că nu mi-a plăcut ce a ajuns cinematografia. Nu aş fi vrut să apar în acele filme, cu atmosferă gri, cu multe înjurături, cu urâţenia din ţară…Apoi, în timp, şi-a revenit, cu regizorii aceştia noi, tineri. După 90 am filmat în două filme poliţiste făcute de francezi. Şi atât. În această perioadă lungă de pauză am continuat să joc la Teatrul Mic, unde m-am şi pensionat. Întâmplarea a făcut să revin. Am fost chemată la casting de Corneliu Porumboiu, mi-a plăcut de la început de el, am simţit că acolo este ceva. Este un regizor excepţional, ştie să lucreze cu actorii, ştie să îţi respecte personalitatea. Până la urmă am fost foarte fericită să colaborez”, a spus Julieta Szönyi, care joacă rolul mamei poliţistului Cristi, interpretat de Vlad Ivanov. 

Imagine indisponibilă


“Vlad Ivanov e un actor excepţional. Ne-am înţeles foarte bine. Am putut comunica. Corneliu mi-a spus că m-a luat în film pentru că nu voia acea mamă stas, care apare în majoritatea filmelor. Am luat pas cu pas, replică cu replică, fiecare sens. Mi s-a aprins din nou apetitul pentru film. Vă spun ceva în premieră. Datorită acestui film, cineva care a văzut filmul la Canes, m-a solicitat pentru un rol, într-un film făcut de un regizor italian. Şi rolul e foarte interesant, dar nu vreau să intru în detalii”, a mai afirmat Julieta.  

“Rolul Adnanei a fost cel mai bun rol al meu”

A mai jucat în „Ecaterina Teodoroiu” (1978), „Ora zero” (1979), “Falansterul” (1979), “Alo, aterizează străbunica!”, (1981), „Comoara” (1982), “Lumini şi umbre” I şi II (1981-1982), “Cei care plătesc cu viaţa” (1991).

Imagine indisponibilă

Actriţa îşi aminteşte şi acum de perioada în care a jucat rolurile principale în “Felix şi Otlia” şi “Toate pânzele sus”.

“În perioada în care s-a făcut <Felix şi Otlia> cred că se turnau două filme pe an. Era printre primele filme color. Era fantastic să joc într-un film, şi asta pe când încă eram studentă. La <Toate pânzele sus> a fost o bucurie ieşitul pe mare. Plecam pe mare în zori, la ora 6, ne întorceam când apunea soarele. Am iubit şi personajul. A fost plăcut. Cred că rolul Adnanei, din acest film, a fost cel mai bun rol al meu. Mi-a plăcut colaborarea şi cu Şerban Marinescu, la <Cei care plătesc cu viaţa>,  a fost un film foarte interesant”, a mai adăugat actriţa.   

Imagine indisponibilă

„Timişoara va fi splendidă în timpul Capitalei Culturale Europene”

Julieta Szönyi a fost prezentă la premiera filmului de la Timişoara, în cadrul festivalului Serile Filmului Românesc. A fost o ocazie bună pentru ea de a vizita oraşul natal, pe care l-a părăsit la vârsta de patru ani, când părinţii ei au decis să se mute la Bucureşti.

„Timişoara va fi splendidă în timpul Capitalei Culturale Europene. Timişoara oricum e foarte frumoasă. Are aceste clădiri deosebite, aceste străzi şi parcuri, foarte multă verdeaţă... şi nu sunt subiectivă. Se simte că e un oraş cosmopolit, tolerant, în care absolut toate naţionalităţile există şi se înţeleg. Asta e în ADN-ul oraşului. Vin foarte rar în Timişoara. Acum, toată echipa a venit pentru o zi, dar eu am spus că stau două zile, să mă mai pot plimba prin oraş, să retrăiesc nişte amintiri. Am colindat Timişoara până la ora 3 dimineaţa”, a spus Julieta Szönyi.

Imagine indisponibilă

Provine dintr-o familie specială

Ştefan Szönyi, tatăl Julietei, a fost o personalitate importantă în domeniul artei din România. A fost unul dintre cei mai renumiţi pictori din perioada socialistă, este considerat părintele picturii monumentale din România. 

„Noi am plecat din Timişoara pe când aveam patru ani. Tata a fost chemat la Bucureşti, să fie profesor la Facultatea de Artă Plastică. Am plecat în momentul în care părinţii mei divorţau. Eu mai veneam în Timişoara, la bunica, despre care am o amintire extraordinar de frumoasă. Eu l-am adorat pe tata. Chiar dacă părinţii erau divorţaţi, el a avut în permanenţă grijă de mine. Era de o căldură şi de o blândeţe extraordinară. Toate vacanţele mergeam cu el. Mama a fost 20 de ani la Radio România, la secţia Maghiară. De altfel, şi eu am terminat liceul maghiar din Bucureşti”, a povestit Julieta Szönyi. 

szonyi

Cea mai cunoscută lucrare a tatălui, pe clădirea Universităţii de Vest

Ultima dintre lucrările lui Ştefan Szönyi, poate cea mai cunoscută, acoperă faţada clădirii Universităţii de Vest din Timişoara. Toţi timişorenii cunosc lucrarea „Bălcescu şi Eminescu“ de pe clădirea de şapte etaje.

„Mozaicul acela ar fi trebuit să aibă foarte multe personaje. Tata a munci foarte mult la el, a pus suflet. Totuşi, avea să fie expus în Timişoara lui, de care era foarte legat. Mozaicul aveau un personaj, Prometeu, care aducea focul omenirii. Autorităţile nu au fost de acord cu lucrarea. I-au spus să-l aşeze în picioare pe Prometeu şi să-l încalţe, pentru că era desculţ. A fost inutil să explice compoziţia. Până la urmă a rămas cu două personaje, nu a mai fost ce a gândit el la început. Cred că asta i-a grăbit sfârşitul. S-a întors acasă, s-a culcat cu nasul la perete şi n-a prea mai vrut să socializeze cu nimeni. L-a marcat foarte tare. În scurt timp a murit”, a mai spus Julieta.

Szonyi

Asculta de mică teatru radiofonic la radio

Julieta Szönyi nu a moştenit talentul pentru pictură, însă drumul ei tot pe tărâmul artei avea să fie bătătorit.

„Aveam acasă o pianină. Începusem şi eu nişte ore de pian. Dar la un moment dat am rugat-o pe mama să vindem pianina şi să cumpărăm un radio. Pe vremea aia existau în foarte puţine case. Era o minune să ai un radio. Dar eu voiam să ascult teatru radiofonic. Şi mama a făcut greşeala să vândă pianina şi să cumpere un radio. Ascultam teatru în aşa hal încât nu mai ajungeam la şcoală, la primele ore. A fost prima iubire. Interpretam personajele în casă. Ştiam că vreau să fiu actriţă. Când am devenit studentă la Actorie, în anul I, am filmat cu o echipă din Franţa, după aceea au urmat toate celelalte. În anul III, Felix şi Otilia”, a mai povestit Julieta Szönyi. 

Citiţi şi:

FOTO Povestea complicată a părintelui picturii monumentale din România. Era un artist cu sânge de burghez, fascinat de ideologia de stânga
 

INTERVIU Julieta Szönyi, actriţă: „Cum ar fi dacă ne-am întâlni cu Bambi la o altă vârstă?“ VIDEO

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite