Locurile unde cei mai mulţi oameni riscă să se contamineze fără să-şi dea seama

Locurile unde cei mai mulţi oameni riscă să se contamineze fără să-şi dea seama

FOTO Shutterstock

În mijlocul recomandărilor de a ne feri de contaminare în spaţiile publice şi transportul în comun prin purtarea măştii şi păstrarea unei distanţe de cel puţin 1.5 metri faţă de ceilalţi, experţii atrag atenţia că cele mai multe contaminări au loc de fapt acolo unde ne aşteptăm mai puţin, relatează ABC News.

Ştiri pe aceeaşi temă

Într-o postare pe blog, profesorul Erin Bromage de Universitatea Massachusetts Dartmouth, imunolog în boli infecţioase animale, a atras atenţia asupra locurilor care prezintă cel mai mare risc de contaminare - şi nu e vorba de acelea pe care cei mai mulţi dintre noi le iau în considerare, asigurându-se că poartă măşti şi respectând recomandările sanitare.
Bromage spune că datele disponibile arată că cei mai mulţi oameni vor contracta virusul chiar la ei acasă.
 
Care sunt locurile unde oamenii se pot contamina cel mai uşor?
 
Expertul a explicat că cel mai frecvent tipar de contaminare are loc în cazul unor grupuri de oameni adunaţi într-un spaţiu închis slab aerisit unde se desfăşoară o serie de activităţi în comun precum cântatul sau vorbitul. 

Încă de la începuturile epidemiei principalele surse de infecţii care s-au transformat în focare comunitare au fost locurile de muncă, transportul public, evenimentele sociale şi restaurantele - adică mediile închise, cu circulaţie slabă a aerului, în care oamenii au rămas împreună perioade lungi de timp. Măsurile de distanţare socială au limitat adunarea oamenilor în grupuri, dar pericolul focarelor comunitare nu a fost eliminat.
 
Cele mai multe contaminări au provenit din închisori, slujbe religioase, coruri, evenimente sportive indoor şi petreceri, acestea fiind cele mai prielnice medii în care oamenii să împrăştie în aer stropi de salivă prin vorbit, strigăte şi expiraţii prelungite.
 
Expunerea la virus nu înseamnă automat infecţie. Virusul are o rată de transmitere mai mare în funcţie de perioada expunere şi de cantitatea de particule virale eliberată în aer.
 
Un exemplu este cel al celor care practică jogging şi care expiră puternic în timpul eforturilor fizice- ei pot împrăştia în aer un volum mare de particule virale, dar, în acelaşi timp, viteza deplasării reduce timpul de expunere.

E nevoie de o aşa-numită „doză infecţioasă” pentru ca gradul de expunere să antreneze contaminarea. Deşi cantitatea necesară infectării nu a fost propriu-zis măsurată, se ştie cu siguranţă că strănutul şi tusea eliberează cele mai multe particule virale în aer, iar în mediile închise unde mai mulţi oameni sunt adunaţi laolaltă probabilitatea de contractare a virusului creşte.
 
Potrivit lui Bromage, un singur strănut eliberează estimativ 30.000 de stropi de salivă capabili să se deplaseze cu până la 321 de kilometri pe oră. Asta înseamnă că se pot răspândi cu uşurinţă într-o încăpere. La rândul său, un episod de tuse eliberează circa 3.000 de picături de salivă care se pot împrăştia la o viteză de circa 80 de kilometri pe oră. Acestea se pot depune pe jos sau rămâne suspendate în aer o perioadă scurtă de timp.
 
Un studiu publicat recent a arătat că riscul transmiterii virusului într-un mediu închis creşte substanţial prin simplul fapt că o persoană vorbeşte tare. Dacă oamenii petrec mult timp împreună, tocmai pentru că vorbesc şi respiră  aproape unii de alţii sau strigă gradul de expunere directă creşte corespunzător şi odată cu el şi riscul contaminării.
 
O persoană infectată transmite virusul în funcţie de faza infecţiei şi de încărcătura virală din organismul său; în plus, virusul se multiplică într-un grad diferit în funcţie de persoană.
 
Persoanele asimptomatice pot transmite cu uşurinţă virusul fără să-şi dea seama - simpla lor respiraţie poate expune oamenii apropiaţi, nemavorbind de vorbit, cântat sau strigat.
 
Bromage a precizat că numărul persoanelor care au contractat după ce au atins obiecte contaminate precum clanţele uşilor şi butoanele lifturilor este necunoscut, şi de aceea oamenii trebuie să fie precauţi şi să se spele pe mâini frecvent. În cele mai multe studii ale sale a subliniat însă că „ şansele expunerii şi contractării virusului cresc” pentru grupurile de oameni care respiră acelaşi aer timp îndelungat în spaţii închise.
 
În aceste situaţii de risc înalt, măsurile de distanţare socială îşi pierd din eficienţă - în medii închise, unde oamenii stau perioade îndelungate împreună, mai ales în încăperile de mici dimensiuni slab aerisite, chiar şi în condiţiile unei relative distanţe faţă de o persoană contaminată, o mică doză de virus eliberată în aer poate fi suficientă pentru a transmite infecţia.
 
Bromage a spus că activităţile considerate de regulă ca prezentând cel mai mare risc de infectare precum mersul la cumpărături pot prezenta un grad scăzut de expunere dacă sunt respectate nişte reguli: oamenii nu întârzie în magazine, nu interacţionează cu alţi cumpărători, nu vorbesc aproape de ceilalţi şi accesul este limitat la un număr mic de clienţi.
 
Medii de expunere sunt şi băile publice din cauza faptului că aici oamenii ating multe suprafeţe potenţial contaminate.
 
Potrivit informaţiilor de care dispunem în acest moment,  spaţiile exterioare, ca şi ariile largi interioare bine ventilate sunt cel mai puţin riscante. Ariile exterioare au grad de siguranţă mai ridicat, întrucât vântul şi circulaţia aerului pe arii extinse facilitează dezintergarea particulelor virale. Iar dacă cineva se află şi în mişcare, timpul de expunere scade şi mai mult.
 
Bromage îi sfătuieşte pe cei care plănuiesc să meargă în anumite locuri să evalueze mai întâi gradul de risc: „Sunt prea mulţi oameni înăuntru şi de când stau împreună? Se vorbeşte tare, se strigă, se cântă? Care e procentul de contaminări în zona mea?” De asemenea, într-un loc public aglomerat e bine de apreciat dacă sunt aplicate şi care sunt măsurile luate de proprietari pentru a preveni transmiterea virusului.
 
În plus, completează Henry Raymond, epidemiolog, profesor la Universitatea  Rutgers, de înainte de a ne întâlni cu cineva, ar trebui să apreciem dacă viaţa lor presupune niveluri mari de expunere şi să avem în vedere starea lor de sănătate pentru a-i proteja. Tot ca măsură de precauţie ne putem întreba rudele şi prietenii pe unde au fost, cât de des fac cumpărături, dacă au stat în izolare sau nu. Întâlnirile de grup trebuie limitate la un număr mic de persoane, pe cât posibil în aer liber şi stabilim reguli: nu dăm mâna, nu împărţim mâncarea, păstrăm o distanţă de cel puţin un metru şi jumătate.
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: