Koala mor din cauza infecţiei cu Chlamydia. Experţii se tem că emblematicul marsupial ar putea să dispară din multe zone ale Australiei

foto Shutterstock

Populaţia de koala din Australia este afectată de clamidioză şi experţii în faună sălbatică spun că emblematicul marsupial ar putea să dispară din multe zone ale ţării, potrivit CNN.

Chlamydia se transmite sexual şi infectează mai mult de 100 de milioane de oameni anual şi poate cauza infertilitate dacă este netratată.

În cazul koala, infecţia necontrolată poate cauza orbire şi chisturi dureroase în tractul reproducător al animalului ce pot duce la infertilitate şi chiar la deces.

Antibioticele folosite pentru a trata boala pot distruge flora intestinală delicată necesară animalelor pentru a consuma dieta lor de bază, frunzele de eucalipt, astfel că unele exemplare mor de foame după ce au fost tratate.

În plus, boala se poate răspândi rapid.

În 2008, exista „o răspândire foarte, foarte scăzută”, de aproximativ 10%, la koala din Gunnedah, localitate rurală din nord-estul New South Wales, potrivit lui Mark Krockenberger, profesor de patologie veterinară la Universitatea din Sydney. Până în 2015, cifrele au screscut până la 60%. În prezent, aproximativ 85% din populaţia de koala este infectată, a mai spus Krockenberger.

„Dacă te gândeşti, nu mai este o populaţie viabilă din cauza infertilităţii. Aproape toate femelele care sunt infectate cu Chlamydia devine infertilă într-un an, poate doi, maxim... Chiar dacă supravieţuiesc, nu se mai înmulţesc”, a explicat el.

Experţii spun că situaţii ca în Gunnedah sunt întâlnite în alte zone din Australia, ameninţând populaţiile deja vulnerabile din cauza incendiilor de vegetaţie şi a pierderii habitatelor din cauza defrişărilor.

Oamenii de ştiinţă studiază acum vaccinuri împotriva Chlamydia pentru a proteja animalele. „Există un mare risc de extincţie localizată, dacă această strategie de vaccinare nu funcţionează”, a mai afirmat Krockenberger.

Koala, care poate fi întâlnit doar în Australia, este specie vulnerabilă. Dincolo de această boală, marsupialul este şi ţinta câinilor sălbatici.

El se află pe Lista Roşie a International Union for the Conservation of Nature (IUCN), care cataloghează speciile în pericol de dispariţie.

IUCN spune că în sălbăticie există între 100.000 şi jumătate de milion de koala, însă Australian Koala Foundation susţine că numărul exemplarelor este mai aproape de 58.000.

Guvernul a alocat anul trecut 2 milioane de dolari australieni (1,4 milioane de dolari americani) pentru un recensământ al koala, pentru a afla unde sunt şi câţi mai sunt.

La jumătatea acestui an, un raport al Guvernului australian privind starea conservării lor a recomandat ca statutul animalului să fie schimbat în „în pericol” în statele Queensland, New South Wales şi Australian Capital Territory, în urma declinului rapid al populaţiei în aceste regiuni. În unele zone, potrivit raportului, populaţia aproape că s-a înjumătăţit în doar 20 de ani.

Guvernul lucrează la National Recovery Plan for Koala care va fi analizat în decembrie 2021, înainte de a deveni eventual lege în 2022.

Deborah Tabart, preşedinta Australian Koala Foundation, a spus că mutl mai multe lucruri trebuie făcute pentru a proteja koala în întreaga ţară. Ea a avertizat că marsupialul ar putea să dispară în trei generaţii.

„Vrem un Lege de protecţie a koala. Dacă sunt hotărâţi să protejeze această specie, am putea avea legislaţie care este eficientă şi care trebuie să protejeze copacii”, a spus ea.

Infecţia cu Chlamydia poate să pară o problemă secundară, după pierderea habitatului şi a hranei, însă cu numărul de exemplare în scădere, experţii spun că reproducerea nu a fost vreodată mai importantă.

Există două variante are bacteriei care infectează koala, iar una dintre ele, Chlamydia pecorum, este responsabilă pentru majoritatea cazurilor grave de boală.

Un studiu publicat în septembrie 2020 în FEMS Microbiology Reviews arată că cea mai periculoasă tulpină de Chlamydia e posibil să provină de la animalele domestice aduse în Australia de coloniştii europeni în secolul 19.

Boala se răspândeşte în populaţia de koala prin reproducere şi comportamentul legat de împerechere, iar puii de koala o pot contracta de la mame. 

Potrivit Universităţii din Sydney, rata infectări în cazul populaţiilor de koala din Queensland, New South Wales şi Victoria ar putea fi de 100%.

Un studiu din Journal of Applied Ecology publicat în martie 2018 arată că din 291 de koala examinaţi în patru ani, 18% au murit din cauza clamidiozei sau a complicaţiilor legat de boală. 

După atacul altor animale, această boală a fost a doua cauză a morţii.

În plus, schimbările climatice le afectează habitatul. Potrivit Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation (CSIRO), temparatura medie a crescut în Australia, începând din 1910, cu până la 1,44C în medie.

Raportul Guvernului australian arată că atunci când koala sunt expuşi unor condiţii de mediu neobişnuit de stresante, inclusiv secetă şi pierderea habitatului, Chlamydia se răspândeşte mult mai rapid în cadrul populaţiei lor.

Peter Timms, profesor de microbiologie la University of Sunshine Coast din Australia, a spus că odată ce nivelul hormonului stresului la koala creşte din cauza problemelor de mediu, infecţiile progresează deseori „de la ceva minor la o problemă care este mai gravă”.

El a spus că pierderea habitatului şi schimbările climatice, combinate, îi face pe koala să fie „stresaţi cronic”, afectându-se sistemul imunitar.

„Toate acestea duc la un răspuns slab la Chlamydia. Îi duce la o o infecţie cu grad scăzut la o boală mai gravă. Asta le facem noi şi facem pe toate fronturile”, a spus el.

Un vaccin dezvoltat de Timms în ultimul deceniu este testat în rândul populaţiei de koala din ţară ca mod de a proteja animalele de infecţiile grave. Actualul studiu este cel mai mare derulat până acum, pe 400 de koala.

„Ştim că vaccinul poate reduce rata infectării. Nu o reduce la zero. Nu există vaccinuri care să facă asta, dar reduce mult sarcina infectării”, a explicat Timms.

El a precizat că se speră ca procesul să reducă rata infectării, însă este greu să fie monitorizată răspândirea Chlamydia la o populaţie sălbatică.