Modreanu aduce „apocalipsul acum“ al armelor de foc de jucărie la ETAJ artist-run space

Modreanu aduce „apocalipsul
acum“ al armelor de foc de jucărie la ETAJ artist-run space

Modreanu se simte bine în mijlocul naturii, el fiind un „om al muntelui“, de unde este şi originar     FOTOGRAFII: Facebook

Un nou vernisaj, primul pe 2019, are loc marţi, la ora 19, la deja celebrul (pentru tinerii artişti şi hipsteri bucureşteni) ETAJ artist-run space, din George Enescu 43. De data aceasta, expune chiar Mircea Modreanu, proprietarul spaţiului şi coordonatorul grupului de artişti, artist cu studii la Cluj, petroşenean de origine. „Vârsta de aur a armelor de foc“ este o instalaţie interactivă care aduce aminte că toţi am fost copii războinici odată.

Ştiri pe aceeaşi temă

„The Golden Age of Shotguns“ este primul solo-show al lui Mircea Modreanu la ETAJ artist-run space, şi primul solo-show al artistului în general, el expunând până acum doar în expoziţiile colective de aici („Mystic Nothing“, cea de deschidere, „OMEN“, din vară, sau „Kakotopia“, de Noaptea Albă a Galeriilor din octombrie) şi afirmându-se mai mult ca animator cultural, ca organizator şi coordonator de evenimente. Trebuie spus că, fără energia, patosul şi dedicarea – „sufletul“, cum s-ar spune – ale lui Mircea Modreanu, proiectul ETAJ artist-run space nu ar fi existat, şi mai ales nu ar fi continuat (pentru că au mai fost astfel de „artist-run space“-uri, dar au sucombat repede), el fiind astăzi aproape de finalul primului an de existenţă (prim an în care expun toţi cei 9 artişti şi invitaţii lor din artist talk-uri, în ordine cvasi-alfabetică) şi pregătindu-se pentru extinderea în străinătate (Danemarca ş.a.), prin crearea de francize ETAJ în alte ţări şi schimb de rezidenţe de artişti.

Aşadar, marţi, 12 februarie, de la orele 19 trecute fix (până târziu în noapte), o unică şansă de a intra în contact cu obsesiile din copilărie (şi de mai târziu) ale artistului Mircea Modreanu, cel care găzduieşte de aproape un an expoziţii de artişti contemporani în locuinţa sa redenumită, cu aceste ocazii, ETAJ artist-run space – obsesii belice şi ale agresivităţii infantile transfigurate într-o instalaţie interactivă cum n-a văzut Parisul, şi cu atât mai puţin Bucureştiul! Locul de întâlnire, acelaşi: George Enescu, nr. 43, la etajul I. Sunt aşteptaţi: artişti, curatori, galerişti, colecţionari, jurnalişti, oameni cu bani, oameni fără bani, hipsteri, punkeri, mitici, popor, ţaţe, „târgoveţi – târgoveţe - ţărani - ţărance - intelectuali – artişti – poeţi - prozatori - critici – burgheji“ – „Criză teribilă, monşer!“.

Statement-ul artistului:

„Armele inocenţei

Nu doar adultul supravieţuieşte şi vânează, ci şi copilul.


Oare copilul de atunci ar fi făcut diferenţa dintre simbol şi arma reală care omoară? Ar fi fost oare plauzibil saltul de la sine, pe o altă orbită de conştiinţă, care să-i limiteze şi să-i conţină universul agresiunii înainte chiar ca ultimele consecinţe ale realului să fie împlinite? Cine este copilul acesta, în fond?

Inocent este cel ce nu a trecut pragul uşii şi nu are habar ce se ascunde în întunericul încremenit. Dar copilul se luptă pentru jucăriile lui, se apără şi este trântit, îşi construieşte redutabilele sale arme cu care învaţă poate, să-şi şantajeze adulţii, să obţină ce vrea sau să se protejeze, să-şi construiască alianţe ale copiilor împotriva unora. Nu doar adultul supravieţuieşte şi vânează, ci şi copilul.

Agresiunea, până să devină ca atare, este topită precum salinitatea sângelui, ca oricare alt parametru ce menţine echilibrul homeostatic. Primul tuberman încărcat cu cornetul din foaie dictando punctează cu precizie începutul sfârşitului inocenţei. În procesul introspecţiei acestui copil, fiecare tub adăugat, fiecare model copiat, fiecare joc de moarte jucat, descriu traseul transformator al inocenţei înspre un altceva.

Dar atenţie! Soarele nu a pierit de tot, irizaţiile sale luminează încă cerul, iar inocenţa, în tuşe din ce în ce mai pastelate, încă aparţine! Soarele a rămas suspendat, agăţat indecis de linia orizontului. Iar adultul se joacă cu joaca suprapusă peste jocul copilului ce continuă la nesfârşit să-şi construiască armele de vis.

Meşteşugul şi arta făuririi armelor, adevărate cartilaje şi articulaţii de creştere ale omenirii, trebuie că se regăseşte oglindit în cotlonul ferit al fiecărui bărbat. Sau cel puţin al acestuia. Ce perspectivă se deschide: bătrânul făurar de tubermane retras în odaia şi în meşteşugul lui, comunicând cu lumea doar prin alfabetul armelor copilăriei, salvate dintr-un incert război nepurtat! Şi eu, cel care acum privesc la armele odihnite în rastel, mă întreb cum din această lungă trândăveală se naşte umanitatea.

El, deocamdată, îşi trăieşte fantasma, iar spaţiul de incertitudine al încă ne-de-tot pierdutei inocenţe, poate că are efectul profilactic măcar împotriva maladiei inocenţei folosite ca armă.“

Mircea Modreanu (foto dreapta sus) s-a născut pe 21 octombrie 1989, în localitatea minieră Petroşani. După ce a urmat cursurile Grupului Şcolar „Dimitrie Leonida“ din Petroşani, a absolvit Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca (UAD), iar masterul şi l-a susţinut la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti (UNARTE). În prezent, pregăteşte un doctorat, la aceeaşi universitate. Acesta este primul său solo-show.

Mai multe despre ETAJ artist-run space aici: Profeţii „rudimentare“, la „etajul cu artişti“, şi aici: „Vernisaj pentru insomniaci“, prezentat de Ilina Schileru la ETAJ artist-run space

Modreanu este şi un adevărat histrion, el fiind gata să-şi asume orice „persona“ de artist i se potriveşte şi îi este necesară

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: