
Spovedanii la Slătioara (III). Dă-ne, Doamne, lumea înapoi!*
Noaptea care a urmat primei zile a Sfintelor Paşti a înmiresmat cuprinsul grădinii mele, pînă atunci dominat de parfumul florilor de cireş, cu adierea suavă dulce-amară a ierbii fragede care izbucnise spre dimineaţă, după un început de ploaie fugară.