Un şofer care circulă pe o autostradă din Europa a făcut în timpul cursei un filmuleţ de puţin peste 6 minute, arătându-le românilor o autostradă în adevăratul sens al cuvântului şi certându-i pe cei care ar împiedica, spune bărbatul, ca lucrurile să se schimbe în bine în România.
„Ruşii din Moldova au suferit ruşinea de a fi numiţi minoritate naţională“, scria referindu-se la evenimentele din anii 1990-1991 Anatoli Cerniaiev, consilierul de politică externă al lui Mihail Gorbaciov. Aceasta este fraza cheie pentru înţelegerea dezbaterilor identitare din Republica Moldova care au ajuns de ceva vreme la concluzia că este nevoie să fie edificată o „naţiune civică moldovenească“.
Mitologia puterii spune că nimic nu este mai important decât răspunsul unitar al unei naţiuni pe timp de criză. Realitatea jocurilor de putere spune însă că, din neştiinţă, incultură sau prostie, unitatea naţională poate fi transformată într-o variabilă cu evoluţie aleatorie. Să vedem unde suntem şi de ce.
Hai să ne promovăm copiii idioţi în detrimentul celor care merită în poziţiile vacante din stat, că na, cum naiba să facem altfel? Au făcut-o toţi înaintea noastră. Ce om sănătos la cap ar promova interesele grupului (naţiei) înaintea intereselor de personale, de familie, clan?
Harababura peltică din Spania ne informează că, pe locul rezervat odinioară bunului simţ occidental, s-a aşezat, surîzător şi tîmp, ridicolul. Catalanii au dibuit, în sfîrşit, numele duşmanului: Madrid!
Revin la o temă care mă preocupă de ceva vreme: cum poţi să schimbi o naţiune pornind de la datele ei proprii, de la tipul ei de sensibilitate, de la mentalitatea şi tradiţiile ei. Este uşor să îndemni un popor să se schimbe urmând idealurile altora.
Este o întrebare pe care mi-am pus-o de foarte multe ori atunci când un român s-a afirmat la nivel internaţional. Fie că vorbim despre sport sau învăţătură, rezultatele bune ale conaţionalilor nasc fenomene sociale mai mici sau mai mari. Hagi, Năstase, Ţiriac, Nadia Comăneci, Halep, gimnastică, matematică, informatică şamd.
Discursul de azi al lui Jean Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene, a început promiţător: „În ciuda progreselor care au fost făcute, Uniunea nu are destul de multă Uniune. Unele lucruri s-au îmbunătăţit, dar altele nu“.
Lumea se schimbă cu o viteză pe care numai un melc adormit în cochilie nu o percepe. Înţeleptul spune, pe bună dreptate, că istoria nu se schimbă, iar oamenii vor fi aceiaşi (dacă vor mai fi) şi peste o mie de ani.
Pe 28 decembrie 1940, la Bucureşti, Iuliu Maniu scria un lung memoriu în care pleda pentru anularea Arbitrajului de la Viena şi în care le explica destinatarilor, Hitler şi Mussolini, în detaliu, de ce Dictatul a fost o măsură nedreaptă.
Trăim într-un secol în care probabil nu conflictele armate care mai au loc în diferite state ne leagănă existenţa, ne-o alină chiar, cu acel atât de egoist sentiment că „dacă nu mă priveşte şi nu are loc în ţara mea“, atunci „sunt în securitate şi nu mă interesează“, ci aceste atât de cotidiene, de omniprezente, de invizibile totuşi războaie ale respectului.
Am văzut într-un articol anterior că de la substantivul „popor” pot fi formate două adjective, „popular” şi „populist”. În cel de al doilea, sufixul „ist” este peiorativ. O soartă similară o are şi substantivul „naţiune”. Şi acest substantiv are două adjective, „naţional” şi „naţionalist”, al doilea fiind marcat de sufixul cu pricina, adică „ism”-„ist”. În perioada interbelică, adjectivul „naţionalist” nu avea un caracter peiorativ.
Uniunea Europeană are 28 de state membre la acest moment, iar thrillist.com a realizat o serie de hărţi care arată capitolele la care aceste naţiuni se prezintă cel mai rău. De la cel mai mare număr de fumători tineri până la cea mai mare diferenţă între salariile primite de angajaţii bărbaţi şi femei, minusurile există în fiecare caz.
Show-ul alegerilor prezidenţiale a fost împins într-o zonă în care şi ultimele fărîme de raţionalitate au fost distruse. Orice încercare de a mai dezbate teme, proiecte de ţară, programe electorale a eşuat. Asistăm la bătălii între instituţii ale statului, grupuri şi structuri de putere.
Un sondaj efectuat de revista Reader’s Digest în zece ţări din Europa, inclusiv România, plasează elveţienii pe primul loc în topul încrederii, în timp ce românii reprezintă naţiunea în care ceilalţi europeni au cea mai puţina încredere.
Venirea unui număr mare de imigranţi într-o ţară este echivalentă cu efectul nenaşterii unui număr important de copii de către populaţia băştinaşă a acelei ţări. Atât teritorial, cât şi demografic, populaţia băştinaşă rămâne vitregită de pe urma migraţiei. Aceasta e una din concluziile la care putem ajunge de pe urma studierii fenomenelor demografice şi migraţioniste din zilele noastre.
Procurorii cer redeschiderea urmăririi penale pentru Petre Roman în dosarul Revoluţiei
O cafea îngraşă? Câte calorii are băutura ce energizează simţurile
Tarom are un nou director general
Surse. Cum arată noua listă de miniştri PNL. Ce nume sunt bătute în cuie. Raluca Turcan intră în Guvern
VIDEO Un cerb maiestuos a murit în chinuri după ce a fost împuşcat de un braconier. Animalul coborâse printre oameni înainte să-şi dea ultima suflare
Revoltător: Gino Iorgulescu, sfătuit la radio să muşamalizeze nenorocirea produsă de fiul său
Răfuială în PSD. Mircea Pascu sugerează că Rovana Plumb ar putea avea probleme penale: Să-i mulţumească lui Dumnezeu că a scăpat numai cu un refuz de la JURI
Avertizare Infotrafic: Vizibilitate extrem de redusă pe Autostrada Soarelui şi A4. Ce trebuie să facă şoferii
Sonda spaţială
europeană SolO este gata pentru cea mai îndrăzneaţă misiune: să surprindă imagini cu polii Soarelui VIDEO
Un artist din
Roma sculptează cioturile pomilor tăiaţi din oraş VIDEO